Când ați fost ultima dată într-o tabără? Eu, recunosc, în clasa a IV-a. Deci acu’ vreo 27 de ani!!!! Ptiu, ce mult a trecut de atunci. M-am luat cu treburile de om mare și am uitat să mă joc. Noroc cu fetele de la Lumea lui Momo și tabăra lor de familie că altfel nici că mă mai gândeam eu la tabără.
Mira a strâns în jurul ei o echipă de oameni minunați, va spun, nu știu cum dar toți, toți oameni ăștia sunt speciali. Mira e un fel de pionier în organizarea acestor tabere, a început în 2012 și astăzi a ajuns la ediția a V-a a taberelor de familie. Anul acesta, pentru prima dată, s-au organizat două ediții de tabără și în mai puțin de 6 zile s-au ocupat toate cele 36 de locuri disponibile. Deci am avut cumva noroc să pot merge.
Anul acesta tabăra a poposit pe Plaiul Domnesc din ținuturile Runcului, sat Brebu la pensiunea Potcoava. O locație fermecătoare, un colț de rai, despre care am povestit aici.
Uite, cam așa se vedea din balconul camerei noastre.
Precizez doar că, în tabără au existat două opțiuni pentru cazare :
Cazare la pensiune (camere spațioase cu 2 paturi, cu baie în cameră și pat suplimentar la cerere)- disponibilitate 13 familii/ 13 camere
Cazare la cort- disponibilitate 5 familii (acces la dușuri, băi și SPA).
Mesele au fost pregătite de personalul complexului, sub atenta supraveghere a Mirei, iar meniul a acoperit două tipuri de diete: vegetariană și non-vegetariană. Mâncarea a fost gătită pe principii alimentare sănătoase, majoritatea ingredientelor au fost integrale și nu s-au folosit produse alimentare industrializate.
La capitolul fructe nu au stat prea bine, în sensul că au fost bune, coapte și dulci dar puține. Eu obișnuiesc să mănânc multe, așa că data viitoare o să îmi fac provizii serioase.
Tabăra a fost așa cum așteptam, cu nerăbdare, să fie: plină de copii, joacă și voie bună. Programul a fost foarte bine gândit și organizat în cele mai mici detalii. Prima partea a zilei și cea care mie mi-a plăcut cel mai mult , începea imediat după micul dejun, când plecam în drumeții pe coamele dealurilor,
excursii prin pădure
sau cu caruța trasa de cai pe drumuri forestiere.
Îmi place mișcarea în aer liber, îmi plac plimbările prin pădure și mersul desculț prin iarbă, și aici am avut timp și prilej să le fac pe toate. Mi-a plăcut să văd în jurul meu mame cu copii în manduca și tați cu fetițe pe umeri care nu au dat înapoi de la drumeții, chiar dacă au fost uneori și câte 3h dus-întors, mers pe jos. Odată ajunși la destinații, instructorii lui Momo ne așteptau cu ateliere de joacă și imaginație, cu jocuri copii-părinți care mie mi-au plăcut tare.
La întoarcere, după prânz, după amiaza era după cum ți-o doreai, la alegere: ore de călărie cu cei mai sprinteni și frumoși căluți de munte,
biciclit pe coamele dealurilor, stat la soare pe pajiști, relxare în jacuzzi, saună sau salină, sau pur și simplu siesta. Noi am făcut puțin din toate, dar cel mai des joacă liberă.
Începând cu ora 5 aveau loc în fiecare zi, pentru părinți, cursuri intensive de Comunicare Empatică, cu binecunoscuta Monica Reu și soțul ei Ian Peaty. Timp în care, copii participau sub supravegherea celorlalți educatori la ateliere de creație/joacă senzorială. Cu ajutorul Monicăi, am creat împreună cu ceilalți părinți amintiri de pus în “lada de zestre a copilariei” pentru copiii noștri.
Cina era urmată întotdeauna de focul de tabără,
în jurul căruia ne strângeam cu mic, cu mare și o ascultam pe Mira citindu-ne povești.
Ultima zi a fost cea în care ne-am jucat de-a haiducii pe coline iar seara a fost urmata de un bal de închidere al taberei cu tema “haiduci și domnițe”. Ne-am costumat cu totii și am dansat pe ritmuri nebunești.
Ce mi-a plăcut cel mai mult în tabără? Hm, greu de spus. Am așteptat cu încantare tabăra asta, așa că mi-a plăcut cam tot.
Mi-a plăcut să mă trezesc în fiecare dimineață și să găsesc sub ușă un mesaj, scris de mână, care să mă inspire, să mă motiveze sau să mă emoționeze.
Mi-a plăcut că am întâlnit oameni cu interese asemănătoare cu ale noastre
Mi-a plăcut să mă joc în fiecare zi
Mi-a plăcut să îmi văd copilul alergând desculț, de dimineața până seara, fără griji și interdicții (stai pe loc că vine mașina, ai grijă că o sa….. etc)
Mi-a plăcut liniștea nopților tulburată doar de orăcăitul broaștelor și diminețile răcoroase însoțite doar de nechezatul cailor.
Mi-a PLACUT……….
Dar cel mai mult i-a plăcut copilei noastre pe care cu greu o puteam ține în cameră, ar fi vrut să iasă afară de cum deschidea ochii iar seara nu vroia niciodată să meargă la culcare.
Îmi doresc să facem din tabăra lui Momo un obicei și să mergem cu ei în fiecare an, până când nu o mai vrea copilul să meargă cu noi.
Recomand cu drag.
Later Edit: Pentru mai multe detalii îi puteti găsi și pe In tabara cu familia by Lumea lui Momo.
asta cu mesajele pe sub ușă, jurnalul steluței și chestia cu haiducii și domnițele sunt cele mai tari dintre toate, dar chiar totul sună așa de bineeeeeeee....
Multumesc pentru comentariu, da si mie mi-au placut mult.Chestia cu jurnalul stelutei imi apartine, adica fiecare parinte scria pe jurnal ce voia, iar eu am ales sa il intitulez asa.
Faaaaain! Tare mi-as dori si eu sa mergem in asa tabara, dar nu s-au legat lucrurile din pacate....
Salutare Ioana, sunt convinsa ca veti reusi. Poate anul viitor. Am vazut ca de la an la an organizeaza din ce in ce mai multe editii: au inceput cu o tabara, apoi doua iar anul acesta trei. Inseamna ca exista interes.
Cam super duper truper drăguț tot ce s-a întâmplat acolo! Vrem și nooooiiii!!!! :)
Saluutare Robert, ma bucur ca iti place. Daca vreti sa mergeti tot ce trebuie sa faceti e sa o contactati pe Mira, dar pentru anul viitor, acum e tarziu.
Doamne, ce idee tare - și cât de fain pusă în practică! De când am început să fac parte din categoria „mamelor singure” - deși nu-mi place deloc titulatura, o mamă nu e niciodată singură! :) - mi-e mult mai greu să organizez drumețiile. Asta nu înseamnă că nu le organizez, că nu-mi iau timp și responsabilitate și nebunia din dotare pentru a face toate câte sunt de făcut într-o familie, la capitolul vacanțe și „plecări hai-hui”. Însă, aici mi se pare că-i multă și bună muncă de echipă, sunt niște oameni care au făcut deja planurile și traseele, iar tu, ca părinte, poți să te oprești din alergătură și să mai iei și o gură de aer. Super, voi ține cont de ei!
Buna Anda, da clar e o idee minunata. In plus noi cunosteam echipa de cand Leti era mica si mergeam tot la ei, la Lumea lui Momo. . Am updatat si articolul si am lasat date de contact, in josul paginii.