M-am transformat în ceea ce se numește “un om  care n-are ce face” sau nu are nimic mai bun de făcut.  Păi, să vă povestesc: mergeam eu așa pe stradă, minding my own business, și mă trezesc că bat ușor cu degetele în geamul unui BMW negru, parcat direct pe mijlocul trecerii de pietoni:

-Nu vă supărați, ați parcat pe trecerea de pietoni.

Băiatul cu păr gelat și geacă de piele, mă privește pe deasupra ochelarilor de firmă, rulează încet geamul jos și zice:

 

-Da, și?

-Păi……. nu avem cum să traversăm.

-Ocoliți și dvs. mașina, că nu stau mult.

 

Zic: – Da, dar știți aici e o școală, trec părinți cu copii, unii în brațe alții în cărucior, e un obstacol, pe care nu ar trebui să-l fentăm.

 

-Auziți doamnă, da’ dumneavoastră n-aveți altceva mai bun de făcut?

 

Și uite așa ceea ce ar trebui să fie responsabilitatea civică a fiecăruia, nu mai zic de bun simț, s-a transformat în “Ia vezi-ți tu de treaba ta, că eu fac ce vreau”. E o poveste cu care mă confrunt zilnic, sigur și tu și mulți alții.

 

Dăm vina prea des pe autorități, că nu avem locuri de parcare, unde să putem parca și noi civilizat, dar nici trotuare cu stâlpișori de delimitare, pe care să putem circula și noi, pietonii în voie și fără frică. Sunt și una și alta, și șofer și pieton, știu și ce înseamnă să nu găsești loc de parcare, dar și ce înseamnă să nu poți circula pe trotuar din cauza mașinilor parcate fără bun simț. Autoritățile au și ele vina lor, dar noi? Noi suntem de câteva ori mai rău decât autoritățile și pare că nu înțelegem că, fiecare dintre noi este responsabil pentru bunul mers al lucrurilor. Hai să ne gândim puțin și la ceilalți, nu doar la propria persoană, ok parchez mașina, deși e interzis, dar hai să las puțin loc și pietonilor, să nu blochez intrări/porți/traficul, să nu oblig femei cu copii în brațe sau în cărucior, oameni în vârstă, sprijiniți în baston, oameni cu dizabilități, în scaune rulante, să meargă pe carosabil.

Aceeași poveste și cu locurile de parcare, rezervate  celor cu dizabilități, parcă sunt invizibile, nimănui nu-i pasă că ocupă un astfel de loc. Sunt aproape doi ani de când m-am implicat cu toată convingerea în campania #pebune? a celor de la Motivation România. Mă frustrează, mă înfurie la culme când văd indiferența și nepăsarea unora, de aceea am ajuns să-i abordez personal în parcări, deși faptul că ei au parcat pe un loc dedicat persoanelor cu dizabilități, nu mă afectează pe mine, pentru că nu eu am nevoie de acel loc. Am înțeles însă, că alții au nevoie și pentru că îmi pasă, sunt vocea lor, atunci când pot.

 

Mi-a placut mesajul campaniei #pebune? încât am decis imediat că vreau să mă implic și le-am scris despre dorința mea. Au zis: păi, hai să ne întâlnim și să vorbim. M-am întâlnit la o cafea cu Erika Garnier, persoana responsabilă de comunicarea și relațiile cu presa.

 

 

Nu mă așteptăm să fie așa tânără și nici așa frumoasă. Are părul vopsit într-o nuanță de roșu arămiu și poartă ochelari de vedere, vorbește mult și are acea voioșie copilărească ce te face să te simți în largul tău lângă ea. Știe să înfățișeze latura comică a lucrurilor, păstrându-și un aer serios, mucalit parcă se numește:) Are o înfățișare senină și plăcută, deși este într-un scaun rulant. Nu a fost dintotdeauna așa și în mod surprinzător nu am văzut deloc în ea încrâncenare sau furie, am găsit în loc, firesc și acceptare.

Este primul om care mi-a deschis puțin ușa, să pot privi în universul acestor oameni, oameni cu dizabilități locomotorii, care folosesc scaune rulante și îi mulțumesc pentru asta. Cu ajutorul ei am descoperit că acești oameni nu vor nici mila și nici compasiunea nimănui, vor doar să funcționeze la fel ca toți ceilalți, independent adică, și noi parcă le punem bețe în roate, de-a dreptul. Persoanele cu dizabilități NU ÎȘI DORESC loc de parcare, însă AU NEVOIE de el! La fel cum au nevoie de rampe, trotuare neblocate de mașini parcate abuziv și multe altele, pe care cu ușurință le putem facilita noi ceilalți, cei care nu avem nevoie de un scaun rulant pentru a ne deplasa.

 

Mulți dintre cei în scaune rulante trăiesc o viață independentă, oricât de imposibil ar părea, se îmbracă singuri, se deplasează singuri, sunt șoferii propriilor mașini.  Și nu doar atât, la Motivation, acești oameni se implică în programe care pun accent pe integrarea socială, educațională și profesională a altor persoane în scaune rulante. Tot ei oferă servicii care acoperă o gama largă de nevoi ale copiilor și adulților cu dizabilități, de la echipament adaptat pentru diferite tipuri de dizabilități motorii, la recuperare activă și instruire pentru viață independentă, alături de un instructor în fotoliu rulant.

Deci oamenii aceștia nu își văd de treaba lor, deși ar putea face acest lucru cu scuza justificată, că sunt într-un scaun rulant, dar nu o fac, ba dimpotrivă, se implică, vor să ajute, LE PASĂ.

 

De aceea, luna aceasta am ales să-i susțin și să-i sprijin printr-o donație în cadrul fondului scaunelor rulante. Măcar atât pot să fac și eu.

 

 

Amintește-ți ultima oară când te-au bătut pantofii. Ai simțit durerea până în creier la fiecare pas? Ai plonjat pe canapea și i-ai aruncat cât colo. Simțeai că dacă mai stai 2 minute în ei explodezi. 

 

Știi că un scaun rulant nepotrivit este ca o pereche de pantofi incomozi până la durere, pentru o persoană cu  dizabilități? Doar că în scaunul rulant stai zi de zi, oră de oră, ani întregi. În România, mii de persoane cu dizabilități motorii primesc anual scaune rulante nepotrivite, care provoacă durere și sunt un pericol pentru sănătate.

Nu trebuie să fie așa. Fundația Motivation a donat până în prezent peste 20.000 de scaune rulante pe măsură. Peste 20.000 de copii și adulți merg acum la școală, la sport, în oraș cu prietenii și se bucură de viață.

Hai să-i ajutăm și să ducem misiunea mai departe. Trimite textul ACTIV la 8844 și donează 2 euro lunar ca să redai mobilitatea persoanelor cu dizabilități, cu ajutorul unor scaune rulante adaptate nevoilor lor.  

 

În România, sistemul public de sănătate acoperă, odată la 3 ani, costul unui scaun rulant. De cele mai multe ori, suma alocată nu acoperă un scaun rulant potrivit nevoilor și abilităților utilizatorului.

Scaunul rulant este utilizat de copii și adulți care au dificultăți de deplasare din cauza unor afectări ale sănătății, temporare sau permanente, inclusiv amputații, artrită, poliomielită, distrofie musculară, leziune medulară, spina bifida, accident vascular cerebral. Ele sunt, de asemenea, utilizate de persoanele vârstnice.

 

Scaunul rulant adaptat nevoilor și abilităților utilizatorului are un impact semnificativ asupra independenței și incluziunii utilizatorului și reduce nevoia de asistență din partea celor din jur.

Scaunul rulant este un element esențial pentru participarea la educație și muncă, și contribuie la o mai bună sănătate și calitate a vieții (Organizația Mondială a Sănătății, Document de poziție privind furnizarea dispozitivelor de mobilitate în țări cu resurse limitate, 2011, p.7).

 

Devino un motor al schimbării, pentru un trăi independent al copiilor și adulților cu dizabilități din România.
Tu donezi pentru scaune rulante personalizate, instruirea pentru viață independentă a celor în scaune rulante, sau serviciile de îngrijire pentru tinerii cu dizabilități preluați din centre de plasament.
Ei pun la bătaie experiența, specialiștii și determinarea de a reda mobilitatea și speranța într-o viață împlinită copiilor și adulților cu dizabilități cu care lucreaza.

 

Cum îi putem susține: 

 

•  Donează lunar 2 euro prin SMS, cu textul ACTIV la 8844;
•  Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit din salarii sau pensii
• Află de aici mai multe moduri în care te poți implica!

Impreună punem în mișcare roțile schimbării!

#MieImiPasă

Sunt Corina și