Poveștile în pedagogia Waldorf

Povesti in pedagogia Waldorf

Îndoielile cu privire la valabilitatea sistemului Waldorf obișnuiesc să atingă culmea când se descrie rolul important jucat de povești în educația copiilor până la șase, șapte sau opt ani. Cum puteți crea pentru cei mici, spun adulții, în plină eră digitală și de informare științifică, o lume ireală de zâne, pitici și spiriduși fermecați?

În realitate nimic nu contrazice mai bine acest argument, într-o oarecare măsură miop, decât interesul celor mici, care nu obosesc să audă mereu aceleași povești și care trăiesc cu fantezia în lumea lor minunată. Pentru cine pătrunde în ele se deschide o lume tot atât de bogată și de misterioasă ca cea a viselor și în realitate, există o afinitate între conștiința visului și mentalitatea cu care au fost create poveștile.

Din acest motiv poveştile sunt un aliment de nesecat pentru copiii de o anumită vârstă. Ele demonstrează în imaginile lor tendinţele şi dorinţele care în mod inconştient se desenează în sufletul infantil, înregistrând în subconştient idealuri şi dorinţe care mai târziu se vor transforma în mod natural în idealuri şi aspiraţii de viaţă. Există o afinitate profundă între lumea poveştilor şi sufletul infantil.”

 

Nu vei știi niciodată, decât dacă ai experimentat personal, atmosfera magică, lumea fermecată, care se creează într-o clasă de grădiniță sau de școală primară, atunci când educatorul începe povestea.

 

Fetița noastră a crescut timp de aproape 4 ani într-o grădiniță Waldorf și acum continuă, într-o școală Waldorf. Astfel pot să vă spun că, fiecare zi, într-o sală de învățământ preșcolar Waldorf, include aproape întotdeauna și o poveste.

În acest timp am descoperit și observat cu încântare cum se spun poveștile aici. Aș zice că sunt 4 modalități în care pedagogii Waldorf povestesc:

 

  1. În Waldorf, în special în educația preșcolară, educatorii SPUN mai degrabă povești decât să le citească dintr-o carte. Se preferă termenul “din suflet” mai degrabă decât “din memorie”, deoarece poveștile lor sunt spuse cu dragoste, din inimă.
    Da, un educator memorează povestea, dar, odată memorată, aceasta permite unui adult libertatea de a-și face povestea proprie, de a se conecta cu copiii în timpul povestirii și de a spune povestea cu bucurie.

Poveştildezvoltă armonios imaginaţia şi sensibilitatea copilului, atunci când sunt spuse nemijlocit, direct, de către pedagog sau părinte. Când povestitorul este pătruns de calitatea spirituală a poveştilor, imaginile interioare create pe parcurs au efect educativ. Poveştile reprezintă înţelepciunea fundamentală a omenirii. Însoţesc copilul în şcoală, evoluând ca mesaj o dată cu înaintarea în vârstă: basme în clasa I, fabule în clasa a II-a, povestiri biblice în clasa a III-a, legende locale sau ale spaţiului european în clasa a IV-a, mituri greceşti în clasa a V-a, legende române în clasa a VI-a, călătorii şi descoperiri ale Lumii Noi în clasa a VII-a, biografii în clasa a VIII-a etc. – o hrană sufletească adecvată fiecărei perioade de vârstă a copilului. Acest parcurs ne apropie tot mai mult de contemporaneitate şi permite intrarea tânărului în istoria pe care o creează prin propria-i muncă.

 

 

  1. Povestea poate fi prezentată într-un teatru de masă— de obicei o poveste cu elemente din natură, o poveste cu zâne sau un basm.

Teatru de masa Waldorf

 

Teatrul de masă este un instrument extrem de valoros, cu efecte foarte benefice asupra copilului. EL STIMULEAZĂ CREATIVITATEA, oferind un impuls care pune în mişcare forţe sufleteşti ce creează bogate imagini interioare. Din acest motiv şi păpuşile şi decorul sunt foarte simple, doar sugerând elemente ale poveştilor. Fie că este spectator sau îşi asumă rolul de păpuşar, o lume întreagă poate lua naştere în sufletul unui copil pornind de la trei cuvinte, o păpuşă, două lemne şi o pânză.

Teatrul de masă ACŢIONEAZĂ TERAPEUTIC, oferindu-i copilului prilejul de a exterioriza şi procesa emoţii greu de gestionat. Atunci când inventează o poveste, copilul se povestește de fapt pe sine. Personajele sunt părţi din el, sunt reflecţia lumii înconjuratoare în propria persoană. În cazul poveştilor pe care copiii le ascultă, fiecare dintre ei rezonează cu acele aspecte ale poveştii care corespund cu anumite nevoi personale (în funcţie de temperament, de experienţele de viaţă şi de individualitatea fiecăruia).

Teatrul de masă CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, aspect deosebit de important în primii şapte ani ai vieţii.

Teatrul de masă poate fi un BUN INSTRUMENT SOCIAL. Atunci când dau viaţă unei poveşti, copiii sunt puşi în situaţia de a-i asculta pe ceilalţi, de a se exprima, de a se coordona unii cu ceilalţi, de a colabora. Încet, încet încep să se simtă şi să acționeze ca grup. De asemenea, poveştile ilustrate OFERĂ MODELE prin personificarea unor calităţi umane general valabile.

 

 

  1. În general, educatorii din Waldorf, care predau în primii ani de viață ai copilului, evită să utilizeze cărți ilustrate.Scopul este de a permite copiilor să-și creeze propriile imagini în ochii minții. Acestea sunt două dintre cărțile neilustrate folosite des în educația preșcolară Waldorf.

 

Povesti in pedagogia Waldorf

Dacă, de exemplu, am citi cu voce tare o carte cu imagini a basmului „Scufița Roșie” , pentru restul vieții copilului, ea ar rămâne întipărită în memoria copilului, la fel ca fetița ilustrată în carte, care este doar o interpretare a unui singur artist. Permițând unui copil să-și imagineze în minte o mică “Scufița roșie” menține fluidă gândirea copilului și imaginația sa rămâne activă.

 

 

  1. Când încep să se folosească și cărți ilustrate, se folosesc cărți precum cele din seria scriitoarei suedeze Elsa Bescow. Cărțile sale combină în mod natural realitatea cu imaginația, copiii întâlnesc zâne, elfi și troli, animalele vorbesc, totul într-o atmosferă senină care transcende timpul și spațiul.

 

Elsa Bescow

 

Si nu uitați vă rog despre despre Repetiție.

Fără îndoială, ați auzit un copil spunând: „Citește-o din nou,te rog, te rog!”, asta pentru că ei iubesc repetiția. Le dă un sentiment de securitate, știind ce urmează, și le permite să se ocupe mai profund de poveste.

Într-o sală de clasă din Waldorf pentru copii de vârstă mică, se repetă o poveste timp de câteva zile, sau chiar câteva săptămâni, la un moment dat. Nici o grijă, copiii nu se plictisesc auzind aceeași poveste mereu și mereu, mai degrabă sunt încântați.

Rudolf Steiner, fondatorul învățământului  Waldorf, a recunoscut importanța repetării în învățare. Auzim o poveste, apoi mergem la somn și în noaptea aceea, povestea se procesează în subconștientul nostru. Atunci când vom revizui povestea în ziua următoare, o vom lua în profunzime, conectându-ne la conținut la un nivel mai profund.

Aceasta înseamnă că a auzi o poveste în mod repetat formează gândirea și imaginația în creierul unui copil și îl ajută să învețe mai ușor. Educatorii Waldorf nu predau în mod official cititul și scrisul la grădiniță, însă prin poveștile narate și repetate în mod frecvent, pregătesc copiii pentru școală.

 

Așa, și acum dacă doriți să ne auziți citind o minunată poveste în stil Waldorf, iată-ne

 

Sunt Corina și

 

 

Comments

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.