2020 epidemie de coronavirus în lume – români din Olanda

Coronavirus - romani din Olanda

Trăim zile și situații fără precedent, în părți largi ale lumii viața publică a luat o pauză, la fel producția și consumul, în încercarea de a opri molima, din respect pentru fiecare viață în parte. Omenirea și-a amintit de demnitatea omului și de obligația de a o apăra și este solidară, indiferent de costuri.

Europa se izolează și introduce restricții majore de intrare în spațiul comunitar. Suntem solitari, poate că izolarea aceasta, în care suntem toți acum, ne ajută să ne adâncim în noi și să descoperim firescul și naturalul.

Rămânem împreună însă, chiar şi la distanţă. Acum mai mult ca oricând am timp să vorbesc cu toți prietenii mei. În dorința de a afla ce fac, cum e la ei, cum se simt, astăzi stau de vorbă cu prietena mea Ioana Bancescu, care locuiește de ceva timp în Olanda.

În discursul său către naţiune, premierul olandez Mark Rutte, a anunţat că guvernul său vrea să ajungă la o „imunitate de grup”, în aşteptarea unui vaccin. Scenariul presupune ca persoanele cel mai puţin vulnerabile să primească virusul, în timp ce persoanele vârstnice şi bolnave ar urma să fie protejate prin măsuri speciale. Potrivit premierului, un asemenea scenariu de imunizare colectivă ar putea dura „luni de zile, dacă nu chiar mai mult”.

El a subliniat că spre deosebire de Italia, Spania şi Franţa, care au impus măsuri dure pentru a stopa propagarea Covid-19, Olanda nu are în vedere o izolare totală. „În acest scenariu, va trebui să ne închidem ţara timp de un an sau chiar mai mult, cu toate consecinţele” pe care aceasta le implică, a explicat el, adăugând că virusul „ar putea reapărea imediat, dacă măsurile sunt sistate”.

 

Coronavirus - romani din Olanda

 

1.Spune-mi câteva cuvinte despre tine, pentru cititorii blogului.

Numele meu este Ioana Bancescu, am 41 de ani și locuiesc în Olanda de vreo 13 ani. Locuiesc în sudul Olandei într-o zonă rurală și destul de turistică, dar totuși aproape de mari orașe, precum Antwerp. Sunt casnică (house manager😊) și căsătorită cu un cetățean olandez, Marcus Klijn care muncește ca asistent fleet manager- technical environmental. Împreună avem doi copii, Luca în vârstă de 10ani, este în grupa 6 și Karina care tocmai a împlinit 8 ani.  Amândoi copiii urmează cursuri la o școala cu profil creștin. Aici învățământul (școlile) în general este de trei feluri: public,creștin și reformat, mai există și altele dar asta în general în orașele mari, acolo ai învățământ musulman și privat și cam tot ceea ce mai poți găsi și gândi  ( aici libertatea de exprimare e mare).

2.Care este poziția Olandei în fața epidemiei de Coronavirus? Ce măsuri s-au luat: carantină, izolare?.

În Olanda a fost luată decizia să se creeze încet dar, sigur o imunitate de grup și să se aplice ceea ce se numește, inteligent lock- down, un model de unde s-a inspirat și Anglia. Aici se așteaptă ca 70% din populație să fie mai devreme sau mai târziu infectată cu Coronavirus. Măsurile de carantină (destul de liberală) sunt luate că să prevină un număr mare de bolnavi în același timp. Se încearcă răspândirea în timp a numărului de bolnavi în așa fel încât toată lumea să poată să aibă, în caz de nevoie, un loc în spital/terapie intensiva, să nu se supraaglomereze sistemul de sănătate.

Spitalele au mărit numărul de paturi destinate terapiei intensive iar marile centre de evenimente din Amsterdam(RAI Amsterdam) și Roterdam ( Ahoy unde trebuia să se organizeze Eurovision-ul anul acesta) au fost amenajate în caz extrem de urgență să poată primi bolnavii care nu au nevoie de terapie intensivă dar au totuși nevoie de asistență medicală.

Situația actuală în Olanda este următoarea: avem puțin peste 15.000 de cazuri de COVID-19 și aproape 1.500 de decese până azi, pe 3 aprilie (de menționat că, majoritatea deceselor sunt persoane cu vârste cuprinse între 55 de ani și 80 de ani, cei mai tineri adică 55 de ani au avut și alte probleme grave de sănătate). Numărul de cazuri confirmate este în ultimele zile în scădere și situația pare încet să se stabilizeze … să sperăm că tot așa o să o țină. Aici măsurile de restricție ( “carantină” mi se pare un cuvânt cam extrem) sunt următoarele: școlile s-au închis, restaurantele, barurile și alte locuri de distracție publică s-au închis (HoReCa). Toate festivalele, concertele și alte activități care necesită un permis au fost mai toate anulate/amânate până/după la data de 1 Iunie. Bibliotecile sunt și ele închise dar poți asculta cărți gratis on-line. Cei care nu lucreaza în sectoare vitale pot lucra de acasă. Turismul în regiunea în care locuim noi, Zeeland,  este interzis ca de altfel și în Roterdam. Din Olanda nu mai intri sau ieși decât în interes de serviciu sau cu un motiv bine întemeiat ( de exemplu, un deces în familie).

Ca măsuri de prevenire a contaminării cu Corona aici se impune distanțarea socială adică trebuie să păstrezi o distanță de minimum 1,5m față de ceilalți. Nu ești obligat să stai în casă, se face însă apel la conștiința ta să stai acasă pentru că numai în acest fel poți salva vieți. Aici încă sunt toate magazinele deschise, TOATE nu numai cele de gen supermarket. Chiar și restaurantele de gen fast-food unde te poți duce la drive-through (Take-Away), iar restaurantele care s-au închis sunt reprofilate pe gen take-away. Dacă vrei și te lasă conștiința poți chiar să te duci să îți cumperi garderobă nouă de vară….dar olandezii sunt destul de conștienți și economi, zgârciți poate în ochii unora, își văd de treaba lor și stau acasă ies să cumpere numai ceea ce este necesar și speră ca totul să ia sfârșit cât mai curând. Deci afară putem să ieșim cât vrem și când vrem atâta timp cât păstram o distanță de 1,5m de ceilalți și nu vizităm locuri prea aglomerate. Noi nu ieșim decât la cumpărături de strictă necesitate și la plimbare cu cățelul.

3. Mai mergeți la serviciu? Sunteți platiți integral?

Marcus lucreaza de acasă de pe la 8:30 până pe la 17:00-18:00… stă la biroul lui în camera separată, special amenajată ca să poată lucra de acasă. Munca de acasă se întâmpla și înainte de pandemia cu Corona așa că o mare schimbare în casă nu este. Marcus este plătit integral, poate norocul este și în faptul că serviciul lui aparține de un sector vital și anume transportul de bunuri.  

 

 4. Ce fac copiii, mai merg la școală? Dacă nu, ce fac acasă, au teme?    

Din data de 16 Martie copii stau acasă și au primit materiale și instrucții pentru home-schooling. În Olanda învățământul de bază este obligatoriu de la vârsta de 5 ani. Eu nu mă stresez pe tema asta ( home-schooling) mă bucur că am copii lângă mine și atâta timp cât își fac porția zilnică de lecții nu mă prea deranjează că dorm mai mult dimineața și nu se trezesc la prima oră să îmi dea prezența. Așa cum zice mama, somnul de dimineața este cel mai dulce. În general cam o oră și jumătate pe zi sunt ocupați cu lecțiile primite. O dată pe săptămâna vorbesc cu învățătoarele lor via Face-Time și în cazul în care au întrebări pot în fiecare zi să le contacteze. Lecțiile sunt o combinație între cărți și caiete cu exerciții așa cam cum știm noi și aplicații pe calculator/tabletă.

În rest au destulă libertate de mișcare în aer liber, avem o grădină destul de mare și ieșim la plimbare în fiecare zi.                                                           

5.Dacă sunteți în izolare, ce faceți, cum vă petreceți timpul? Cum percep copiii această perioadă?   

Cu ocazia asta mai avem și noi timp și energie și de alte lucruri prin și pe lângă casă care ne așteptau de ceva timp cum ar fi, ordine în grădină, tăiatul de lemne etc. Copiii mă ajută în grădină și în seră la pregătirea plantelor  de vară, plantând semințe și udând plantele în fiecare zi. Seara după masă mai jucăm și câte un joc cu ei ( Monopoli de ex). Le-am explicat cam cum stă situația și de ce nu îi mai luăm cu noi la cumpărături și au înțeles. Cred că după această perioadă când vor trebui să meargă din nou la școala o să îmi fie și mai dor de ei peste zi și de îmbrățișările lor. Copiii mi-au zis acum o săptămână că nu se simt deloc închiși în schimb se simt singuri pentru că le este dor de prietenii lor.                                                                                            

 Activitățile cluburilor sportive și cercetași au fost și ele suspendate … Karina are noroc că, încă se poate duce la călărie fiind o activitate care nu implică un grup este încă permisă. Este numai ea și instructoarea care stă oricum la distanță. Timp să ne plictisim nu avem cu doi copii și lista de treburi de făcut prin casă este lungă, sunt lucruri pe care le pot face și eu singură dar e o mare parte din listă la care am nevoie și de ajutorul lui Marcus (tăiatul de lemne) iar acum că este acasă e șansa mea să profit 😁. Iar dacă avem timp să lenevim pe canapea avem Netflix și Disney.                                            

 6.Care este atmosfera generală, ce spun oamenii, cum resimt aceste vremuri? Cum îi vezi, cum îi simți?      

Atmosfera pe care o resimt eu nu este așa de roz dar nici așa de negativă ca în România, asta poate și din cauza faptului că deși și aici ca mai peste tot în lume numai despre Corona se vorbește, noi nu suntem așa de confruntați cu știri de senzație. În fiecare zi în jurul prânzului este dat un bilanț despre situația actuală și cam atât. Aici e o campanie mare de susținere a celor care muncesc în sectoarele vitale și mai toată lumea încearcă să îi susțină și să îi ajute așa cum pot ( de ex colectarea de materiale de protecție de la populația care nu are nevoie de ele sau producători de flori care livrează buchete de flori la spitale sau cămine de bătrâni, ori restaurante care donează stocul de produse la centrele pentru săraci). Pe de altă parte ne facem și noi griji de viitorul economic … de-abia începuse să fie mai pozitiv după toată criza ecomomică care a fost și acum iar trebuie să o luăm de la capăt.

7.Sunt magazinele suficient de aprovizionate? V-ați făcut provizii? 

Am avut și aici goana după provizii în weekendul dinainte de 16 Martie dar acum se pare că lumea a realizat că nu este nevoie și normalul a revenit. Pot să spun că în sâmbăta aceea m-am dus să iau și eu o pâine și lapte pentru weekend iar rafturile goale mi-au adus aminte de copilărie când intram în Alimentara care era goală și singurul fel de conservă care era în magazin, era etalat ca o operă de artă. Iar goana după hârtia igienică m-a făcut să râd gândindu-mă la un film cu Robin Williams care stătea la o coadă lungă pe patru rânduri la hârtie igienică ( Moscow on the Hudson) cam așa cum stăteam eu cu bunica mea la coadă la bomboane cubaneze sau portocale. Magazinele sunt acum destul de aprovizionate, singurele produse pe care le tot caut de vreo săptămână jumate și nu se mai găsesc sunt drojdie și făina, în rest e tot ce vrei. Dar și problema făinii am rezolvat-o, am comandat on-line un sac de 25kg și 600g de drojdie…alte cantități mai mici nu se puteau comanda. Tradiție nouă, de pandemie, la noi la prânz e să coacem o pâine proaspătă să mâncam împreună.

8.Cum se circulă? Au oameni măști, mănuși?   

 Încă nu am văzut pe nimeni să poarte măști de protecție, aici chiar se fac strângeri de fonduri pentru măști și ochelari de protecție pentru cei care muncesc în sănătate sau pentru bătrâni și oameni cu nevoi speciale, noi ca persoane private nu avem nevoie de aceste lucruri, important este să păstram distanța de 1,5 m și să fim conștienți de importanța spălării mâinilor și contactul acestora cu gura, nasul și ochii( mediul de infectare cu Corona), iar în cazul în care unul dintre membrii familiei are simptome trebuie să ne impunem carantină și să stăm în casă

Mănuși doar la supermarket și nu le poartă toată lumea. Aici unde îmi fac eu cumpărăturile există pachete de șervețele dezinfectante puse la dispoziție ca să îți poți dezinfecta căruciorul pe care ești obligat să îl iei altfel nu ai voie în magazin. Numărul de cărucioare a fost limitat astfel încât dacă nu este un cărucior disponibil trebuie să aștepți până când iese cineva și ai cărucior la dispoziție ca să poți să intri, situație pe care încă nu am întâlnit-o.

9.Mai ai membrii ai familiei în România? Ei cum sunt? Ți-e teamă pentru ei? Cum ți se par măsurile impuse în Ro, le găsești utile?                           

Părinții mei locuiesc în România, în mediul rural, la 16km de Roșiori de Vede. Este cel mai apropiat oraș și depind de el pentru plata facturilor și ridicatul banilor de la bancomat, iar pentru medicamente mama trebuie să ajungă o dată la 3 luni în București. Vacanța de vară este mereu rezervată pentru Budi și Bunelu așa cum le spunem noi… cred că anul ăsta nu o să mai putem veni în România … sper să fie sănătoși și să avem șansa cât de curând după toată pandemia asta să ne vedem. Ținem legătura în fiecare zi pe Face-Time, însă îmi este mare teamă că dacă ceva s-ar întâmpla cu părinții mei eu nu o să pot să ajung să îi mai văd.
Regulile sunt de părere că sunt legate și de mentalitatea unui popor…. nu cred că “libertatea” pe care o avem noi aici în Olanda ar funcționa în România. Dar nici niște reguli stricte așa cum au fost luate în China nu cred că ar putea funcționa în Olanda. Sper ca totul și toți să fie bine și sănătoși. Așa cum am zis, părinții mei stau la țară intr-o casă lăsată de bunicii mei, și au norocul că în jurul casei au destulă libertate de mișcare…. au o grădină mare în care au destul de muncă, iar beciul este plin cu mai tot ce le trebuie.

10. Ce părere ai tu despre toate acestea? Cum crezi că se va încheia această perioadă?      

Eu prefer să văd pozitivul în toată situația asta, mă bucur de timpul împreună cu familia mea și sper ca situația asta să îi facă pe mulți să realizeze că destinul, universul sau karma, încearcă să le arate că fericirea nu stă numai în bani și avuții, ci în timpul pe care îl petreci să faci ceva care să însemne ceva și pentru altul, nu doar pentru tine. Să ne învețe că fericirea este și în lucruri simple și gesturi mici pe care le faci și pentru alții, să ne bucurăm de bucuria celorlalți.  Situația ar putea fi și mai tragică … bunicii noștri au fost chemați să lupte în război nouă nu ni se cere decât să stăm acasă iar dacă ieșim afară să păstrăm distanța… cum ar fi dacă ar trebui să căutam un beci să ne adăpostim de bombardamente așa cum au făcut bunicii noștri?!… sau să aduci un copil pe lume singură pe masa de nașteri într-un spital în timp ce toți doctorii au fugit în adăpostul de bombardament așa cum a pățit bunica mea, pentru că bunicul era pe front la luptă?!

Bineînțeles că îmi pare rău pentru toți cei care suferă sau au murit din cauza asta, dar ar fi și mai mare păcat dacă noi nu învățam nimic din asta și după toată acestă pandemie reluăm totul de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și ne reluăm goana în fastforward după țeluri egoiste.

Sunt preocupată și îngrijorată de viitorul României, de viitorul Olandei nu prea îmi fac griji, o să ne fie greu și aici dar sunt convinsă că o să ieșim cu bine și din asta. Dacă nu păstrezi pozitivitatea și speranța, nu mai ai nimic.

 

Sunt Corina și

 

Vezi și

https://recomandcudrag.ro/2020/03/2020-epidemie-de-coronavirus-in-lume-romani-din-suedia/

                                                                                                                                                                                                                                                                

                                                                          

                                                                                              

Comments

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.