Trăim zile și situații fără precedent, în părți largi ale lumii viața publică a luat o pauză, la fel producția și consumul, în încercarea de a opri molima, din respect pentru fiecare viață în parte. Omenirea și-a amintit de demnitatea omului și de obligația de a o apăra și este solidară, indiferent de costuri.

Europa se izolează și introduce restricții majore de intrare în spațiul comunitar. Suntem solitari, poate că izolarea aceasta, în care suntem toți acum, ne ajută să ne adâncim în noi și să descoperim firescul și naturalul.

Rămânem împreună însă, chiar şi la distanţă. Acum mai mult ca oricând am timp să vorbesc cu toți prietenii mei. În dorința de a afla ce fac, cum e la ei, cum se simt, astăzi stau de vorbă cu prietena mea Saida Effler Adamiec, care locuiește de ceva timp în SUA.

În luna Martie preşedintele american Donald Trump  avertiza cu privire la riscul prelungirii măsurilor de izolare pentru limitarea răspândirii epidemiei COVID-19 în SUA, izolare care ar arunca economia americană în criză şi care ar putea ”distruge” ţara. ”Putem pierde un anumit număr de persoane din cauza gripei. Dar riscăm să pierdem mai multe persoane aruncând ţara într-o recesiune gravă sau într-o depresiune”, a continuat liderul american, care a evocat posibilitatea a ”mii de sinucideri”.

Astăzi SUA este cea mai îndoliată țară din lume, cu peste 555 000 de persoane infectate cu coronavirus și peste 23 000 de decese din aceeași cauză.

 

1.Spune-mi câteva cuvinte despre tine, pentru cititorii blogului.

Mă numesc Saida, am 43 de ani și locuiesc în Statele Unite ale Americii de 11 ani, în Chicago, Illinois. Am doi copii, un băiat Ștefan, de 13 ani (teenager, perioada cea mai crazy cum spun americanii) în clasa a 7-a și o fată, Sofia Lynn de 11 ani și jumătate, în clasa a 6- a. Ambii merg la o școală privată, scumpuță (zicem noi) și grea (zic ei). Dar suntem cu toții fericiți de alegere, overall. S-au născut în București, dar ne-am mutat în America în 2009, când ei aveau 2 ani jumate și respectiv 1 anișor. Tatăl lor este profesor la un liceu de stat pentru copii cu nevoi speciale (autism, deficiențe de învățare), e o meserie foarte grea dar și foarte respectabilă, mai ales aici. Eu stau acasă acum, pensionară pe caz de boală, o inimioară mai mare, cu un mușchi mai gros  (ereditar), se numește cardiomiopatie.

2.Care este poziția Statelor Unite în fața epidemiei de Coronavirus? Ce măsuri s-au luat: carantină, izolare?

Național Emergency a fost declarat Joi, 12 Martie.

A doua zi, Vineri 13 (ca un făcut) magazinele erau aproape goale, am fost șocată și în acea zi am înțeles că ceva serios “is going on”. De atunci,  Președintele Trump apare la TV aproape zilnic live de la Casa Albă și ne ține  informați despre ce se întâmplă și ce măsuri se iau.

Să revin la întrebare…America atunci a declarat stare de Urgență Națională, copiii nu mai mergeau la școală, iar de pe 15 Martie cazinourile, restaurantele, mallurile, precum și unele magazine, se închideau. Mai rămânea deschis doar drive throu,  pick up de la restaurante, supermarketuri, farmacii, magazine cu specific “reparații de casă și grădină”, Home Depot.

America atunci știa că e un virus puternic de la care se moare, nu știam prea multe ca acum, la o lună după această urgență națională. Unii atunci nu o prea luau în serios. Nu purtam mănuși, doar știam că trebuie să ne spălăm bine  pe mâini  și să păstrăm distanța. Încă nu aveam ordin să stăm în case. După câteva zile eram rugați să stăm în case, să nu socializăm, dar fără să fim obligați. Deci poziția Americii este una foarte serioasă,  oamenii respectă rugămintea, cererea autorităților( președinte, guvernator de stat, primarul  orașului respectiv) de a se sta în case, a se ieși doar pentru cumpărături necesare, plimbare în familie( copii-părinți) nu grupuri de prieteni, colegi, etc.

Acum, de vreo 10 zile se insistă să se poarte mănuși și măști,  iar oamenii respectă și asta.

America mulțumește zilnic “to first responders”, cei din linia întâi: doctori, asistenți medicali, poliție, pompieri, vânzătorii din supermarket- uri. Îi respectăm cu toții,  statul le da bani în plus acum, am înțeles că $800 pe săptămâna extra, dar nu sunt 100%. Tot statul acordă tot felul de credite fără dobânda, celor ce au mici afaceri (restaurant, fără a fi chain, adică family business), iar companiile care încă plătesc angajații deși aceștia nu lucrează (de exemplu, unele cazinouri, unele restaurante mai mari ) nu vor mai plăti taxe așa mari.

America ajută foarte mult și angajații dar și angajatorii. Au creat spitale în săli de conferințe,  doar pentru pacienții cu coronavirus, încă nu sunt folosite, dar s-au pregătit în caz că nu vor mai fi locuri, cum am înțeles că s-a întâmplat în New York.  Nu toate statele sunt afectate la fel, unele mai mult decât altele.  Însă toate respectă ” Stay at home” rule!!

Suntem un pic plictisiți, ca și națiune în general, eu personal nu în mod excesiv, dar înțelegem importanța izolării. Deși are repercusiunile ei economice.

3.Mai mergeți la serviciu? Sunteți plătiți integral?

Nu prea se mai merge la serviciu, doar cei din linia întâi: doctori, angajați ai sistemului medical, inclusiv nursing homes (aziluri de bătrâni), poliție, pompieri, supermarketuri, farmacii,  livrări only, etc. Ceilalți muncesc de acasă sau sunt  “furloughed “(stau acasă neplatiti, dar nu sunt concediați, adică vor reveni la muncă când criza va trece). Mulți, din păcate au fost concediați,  dar aici când ești concediat si nu este alegerea ta, intri în “unemployment”, iar acum, din cauze situației, minimum payment pentru cei concediați va fi $600 /săptămâna. Decent. Se poate trăi, mai ales că nu ești obligat să mai plătești  nimic, dacă ai fost afectat de criză. Dacă nu plătești acum chiria, mortgage,  electricitatea, creditul la banca, totul se amână pentru 90 de zile și vei plăti atunci de unde ai rămas restant, dar  nu toată suma odată.

La fel și cu cei furloughed.  Au dreptul să aplice pentru “unemployment ” și vor lua $600 pe săptămână plus nu știu cât de la statul în care locuiesc, cam încă 400, taxabili la sfârșit de an(exemplu Illinois). Acești $400 sunt plătiți de data aceasta de către angajator care are obligația să plătească  “unemployment ” când angajații  pierd locul de muncă și nu este din vina lor.

Profesorii au un sindicat  separat, ei vor fi plătiți,  no matter what. Deci nu e chiar rău, din punctul ăsta de vedere.

Nimeni nu este lăsat să sufere, să se streseze pentru ziua de mâine din punct de vedere material, al minimului existențial, mâncare, apă, medicamente, singurul stres acum este sănătatea care trebuie păzită și prețuită.  Mai există stresul economic, la toți ne este teamă pentru ce va fi mai târziu.

4.Ce fac copiii, mai merg la școală? Dacă nu, ce fac acasă, au teme?  

Copiii nu mai merg la școală, tot de atunci, Martie 13. Inițial se spunea până pe 14 Aprilie, dar s-a prelungit, bineînțeles. Tatal copiilor mei, profesor fiind, cam știa că nu se vor mai întoarce la școală anul acesta sau bănuia doar.

Copiii mei înțeleg cât de cât ce se petrece, se spală pe mâini,  știu că nu vor mai merge la școală acest an școlar, adică până în August, când în America se începe un an nou școlar. Cel puțin, asta știm acum, nu știm exact ce va mai fi…

Încercăm să nu ne plictisim, au o grămadă de teme online, ei merg la școli private, dar știu că și ceilalți au teme, și fac întâlniri online cu profesorii, au un site al lor unde toți se întâlnesc la aceeași oră stabilită și discută despre lecții,  deci încă sunt  activi, chiar foarte, câteva ore pe zi.

5.Dacă sunteți în izolare, ce faceți, cum vă petreceți timpul?

Din păcate, după teme rămân cu device-ul în fața încă o oră, două să se și joace, băiatului îi place Fornite și Minecraft, soccer, basketball online games. Eu personal încerc și (știu că și alți părinți) fac tot posibilul să i scot afară la aer, repet nu în grup, doar noi, mami, tati și copiii, cu bicicletele, rolele, mingea de basket,  paletele de badminton,  sau doar plimbări, alergat, stat la soare. Încercăm să combinăm cam ce le place lor cu ce trebuie câteodată să facem.

Gătim o mâncărică simplă împreună, citim cărți, fiecare câte 10 pagini, jucăm șah, ne uităm la filme, mâncăm fructe, înghețată, popcorn, salate, bem și pepsi câteodată. Deci o viață cât se poate de normală pentru ei. Încercăm să-i protejăm cât putem de această realitate groaznică.

Deci, copiii trebuiesc protejați emoțional, fără a fi neapărat mințiți, fără a trăi într-un glob de cristal, ei trebuie să înțeleagă că este o stare dificilă pe plan național și mondial, deci e posibil să nu avem vacanțe, extra cheltuieli, ex: calculatoare noi, biciclete fancy, etc,  deci trebuie pregătiți, fără a fi speriați, depinde de fiecare părinte cât și ce vrea să le destăinuie. Ai mei se uită la știri că sunt măricei, dar un copil de 6 ani, trebuie protejat, să nu afle ce timpuri trăiește să se mai bucure de copilăria inocentă măcar câțiva anișori.

6.Care este atmosfera generală, ce spun oamenii, cum resimt aceste vremuri? Cum îi vezi, cum îi simți?

Bună întrebare!

Atmosfera generală este de teamă, cred. Toți o iau în serios, ne ferim unii de ceilalți, nu urcăm în lift cu alte persoane, de exemplu. Stăm la distanța recomandată, asta fizic. Emoțional? Unii sunt neprietenoși, taciturni, alții zâmbesc pe stradă dacă ni se întâlnesc privirile, alții fac glume, intră în vorbă,  dar nu cum erau americanii înainte, adică foarte prietenoși. În loc să ne unească emoțional, eu personal simt o răceală, o distanțare fizică, normală, dar și emoțională, din păcate. Să explic, de exemplu, dacă strănuți  și chiar dacă ai mască sau șervețel, tot îți iei o privire din aia ca de gheață.  Deci lumea e speriată, fiecare e cu el, și poate că e normal.

Unii oameni, pensionarii de exemplu, abia așteaptă să intre în vorbă, cred că singurătatea îi dărâmă, abia așteaptă să-și spună părerea despre ce se întâmplă, că e de fapt un virus politic, că sunt de vină democrații sau că Trump distruge țara economic, etc, depinde de orientarea politică. Indiferent ce va face Trump tot va fi criticat. Dacă ține țara în “lock out”  unii zic că distruge economia, dacă va deschide iar țara la viața normală, mai mulți vor muri și va fi acuzat de genocid, poate. Deci are o mare responsabilitate. Economia fără sănătate nu contează. El și-a propus să meargă pe drumul ăsta, a creat un precedent și va fi greu acum să dea drumul la normal. Doar când nu vor mai fi cazuri testate de covid poate atunci se va reveni la normal. Deși tot el a menționat că unele zone vor reintra în normal mai repede decât altele, depinde de numărul de cazuri din statul, orașul, county- ul respective (county = un fel de sector, zonă)

Deci atmosfera e de teamă, nu confuzie, nu insecuritate, deși suntem protejați, ne este teamă de ce va fi, cum va fi după. Pentru că vedem și noi cât se cheltuie, și ne întrebăm de unde atâția bani. Banii țării aici sunt banii strânși de la noi, de la plătitorii de taxe. Aici totul e transparent. Nu există salarii speciale, pensii speciale, bonusuri, corupție, totul se vede, se poate investiga.

Probabil că sunt și oameni care nu erau angajați înainte sau lucrau ilegal, sincer, nu știu ce fac ei acum. Nu știu ce fel de ajutoare primesc, dacă primesc, cetățenii americani și rezidenții permanenți primesc stimulus, dar ilegalii, nu.  Din păcate Trump nu protejează ilegalii, deși și ei au muncit la negru, gen construcții,  spălat de vase, etc, mai mult sau mai puțin se știa de ei și au fost lăsați în pace. Acum nu știu ce fac….Nu prea bine. Deci, oamenii sunt reticenți,  au tot felul de păreri, multe politice, aici politica, ca și vremea, e un topic la ordinea zilei. Oamenii sunt temători pentru viitorul economic, conștienți că va lăsa ceva cicatrice,  dar destul de optimiști în puternica America, oamenii aici își iubesc țara, sunt mândri de ea.

Cheltuiesc poate nu chiar la fel ca înainte, dar ce văd în supermarket -uri, se consumă cam la fel. On line se face mult shopping.

Unii sunt speriați,  alții sunt relaxați,  dar în mare sunt serioși vis a vis de acest pandemic.

7. Sunt magazinele suficient de aprovizionate? V-ați făcut provizii? 

Da, magazinele sunt aprovizionate încontinuu, la începutul perioadei, luna trecută , au fost zile când nu s-au găsit anumite produse, oamenii întrebau  și ni se spunea că nu va fi o problemă, că e doar o chestiune de câteva zile când vor aproviziona din nou, că tirurile vor veni ca de obicei, și așa a fost. După câteva zile totul a intrat în normal, hârtia igienică, de exemplu a apărut în magazine, la început cu semnul “se cumpără cu limită”, dădeau câte un bax de persoană, la fel și apa, și alte câteva produse, acum însă lumea nu mai este speriată că nu vor avea suficient și cumpără în limita bunului simț.

Aprovizionare? Da, mulți au făcut, cu tot felul de conserve, eu nu sunt consumatoare de mâncărică la conservă,  foarte rar congelez pui sau alte produse de carne, deci cumpăr pentru trei zile. Riscant poate, pentru că merg de două ori pe săptămână la supermarket. Suntem sfătuiți să mergem doar o dată pe săptămână,  în nici un caz zilnic.

Nu sunt adepta proviziilor, dar recunosc că la început, când am văzut magazinele goale, m-am panicat puțin și am cumpărat și eu pentru 2 săptămâni, am început să fac pachețele cu piept de pui, pulpe, cărniță pentru supă, oase și le-am congelat. Și am mai cumpărat și pungi cu legume congelate, just in case, eu nefiind fan produse congelate, dar mi-a fost un pic teamă, iar ca mamă am vrut să fiu sigură că o să  am ce pune pe masă.  Acum totul e ca înainte, se găsește totul din nou.

8.Cum se circulă? Au oamenii măști, mănuși?

Da, se poartă măști și mănuși,  nu se găsesc însă peste tot, eu aveam în casă, am avut noroc. Nu sunt sigură dacă se găsesc on line, cred că da, văd ca toți oamenii le poartă.

Azi la știri tocmai au anunțat că anumite zone din și de lângă Chicago au început să impună purtarea măștii în public. Asta e ceva nou.

9. Mai ai membrii ai familiei în România? Ei cum sunt? Ți-e teamă pentru ei? Cum ți se par măsurile impuse în România, le găsești utile?

Da și da!

Este mama care tocmai a fost operată de cancer la sân și mi-e foarte teamă pentru ea. Mai am un frate care încă mai merge la muncă, pe jos o oră dus, o oră întors. Îi este frică să mai folosească mijlocul de transport în comun deoarece e mai sensibil, se îmbolnăvește ușor.  Mi se rupe sufletul.

Pe mama am ajutat-o, am trimis bani prietenei mele care are un restaurant cu mâncare foarte bună, destul de aproape de mama și a comandat ce a avut ea poftă (ciorbă de burtă, pilaf cu ciuperci, icre, etc) și i-au dus mâncarea la ușă.  Am fost foarte fericită că am putut să ajut într-un fel. Inițial mama îmi spunea că este ok, că are mâncare, dar m-am gândit că e mai bine pentru ea să nu mai iasă așa operată la magazin.

Am unchi, mătuși, veri, toți sunt bine.

Măsurile luate în  România poate că sunt foarte radicale, nu știu ce să cred. Sunt un pic exagerate, dar probabil că doar așa merge în România, mulți români nu prea respectă legea în general, iar la început nefiind obligatoriu, ci doar la nivel de sugestie (să se stea în case) pun pariu că mulți nu respectau, de aceea s-a ajuns poate la măsuri de genul ăla.

Mi-e teamă pentru toți românii mei din punct de vedere medical , spitalele la noi sunt sub orice critică.  Și din punct de vedere economic, știind că România s-a chinuit mereu, mai ales bătrânii.

10.Ce părere ai tu despre toate acestea? Cum crezi că se va încheia această perioadă?

Eu cred că este un virus creat în laboratoarele din China cu intenția de a controla/ conduce lumea, nu știu cum însă, se va vedea în  timp.

Cum se va încheia această perioadă? Sincer? Nu știu, vor ieși multe lucruri la iveală, cred că viața nu va mai fi la fel cum a fost, cred că se va schimba Lumea, nu știu cum, însă…

Dar rămân o pozitivă și o optimistă, că vom fi bine…  Noi suntem fericiți și veseli. Sper să ieșim cu toții cu bine din asta. Iubesc România din suflet, vă rog să fiți bine! Să ne revedem, să ne îmbrățișăm, să vorbim, să râdem,  să depanăm amintiri și vise.

 

Sunt Corina și

 

Citește și

https://recomandcudrag.ro/2020/04/2020-epidemie-de-coronavirus-in-lume-romani-din-franta/