Trăim zile și situații fără precedent, în părți largi ale lumii viața publică a luat o pauză, la fel producția și consumul, în încercarea de a opri molima, din respect pentru fiecare viață în parte. Omenirea și-a amintit de demnitatea omului și de obligația de a o apăra și este solidară, indiferent de costuri.

Europa se izolează și introduce restricții majore de intrare în spațiul comunitar. Suntem solitari, poate că izolarea aceasta, în care suntem toți acum, ne ajută să ne adâncim în noi și să descoperim firescul și naturalul.

Rămânem împreună însă, chiar şi la distanţă. Acum mai mult ca oricând am timp să vorbesc cu toți prietenii mei. În dorința de a afla ce fac, cum e la ei, cum se simt, astăzi stau de vorbă cu prietena mea Lorena Negrescu, care locuiește de ceva timp în Franța.

În urmă cu aproape o lună, Emmanuel Macron anunța noi măsuri naționale excepționale de combatere a răspândirii pandemiei de coronavirus, inclusiv amânarea turului al doilea al alegerilor locale și limitarea liberei circulații a persoanelor. Pe un ton grav, liderul de la Elysee le cerea exigent cetățenilor să stea acasă, să își protejeze apropiații și familia prin menținerea distanței sociale și solicita companiilor să adopte pașii necesari pentru ca angajații lor să poată lucra de acasă.

De asemenea, în contextul anunțării mai multor măsuri luate, Emmanuel Macron a repetat în mai multe rânduri fraza: ”Suntem în război”.

În privința economiei, liderul francez anunța că Guvernul va aloca 300 de miliarde de euro în ajutor pentru firme și companii, incluzând  ajutor pentru rambursarea creditelor, scutirea IMM-urilor de plata taxelor și a impozitelor până la finalul crizei, precum și un fond de solidaritate pentru antreprenori. ”Suntem în război”, a repetat Emmanuel Macron, pentru a cincea oară, și încheia cu fraza tradițională patriotică: ”Trăiască Republica”.

Astăzi Franța este a patra cea mai afectată țară europeană de pandemia de coronavirus, după Italia, Spania și Germania, având peste 86 000 de cazuri active de infectare cu COVID-19 și 12 000 de decese.

 

1.Spune-mi câteva cuvinte despre tine, pentru cititorii blogului.

Mă numesc Lorena, am 25 de ani și locuiesc într-un cartier numit Châtillon din sudul Parisului de mai bine de 2 ani. Sunt antreprenor și lucrez cu copii cu autism. Studiez analiza tranzacțională la o școală din Paris. Sunt căsătorită, însă nu am copii.

2.Care este poziția Franței în fața epidemiei de Coronavirus? Ce măsuri s-au luat: carantină, izolare?

Avem voie să ieșim să mergem la cumpărături, însă trebuie să avem mereu la noi un formular completat în care trecem, pe lângă datele personale, data și ora la care am părăsit locuința. În supermarketuri poate intra câte o singură persoană din familie. Se stă destul de mult la coadă la intrare în supermarket pentru că lasă să intre un număr limitat de persoane, iar oamenii păstrează distanța între ei. Ultima dată am așteptat mai bine de 30 de minute. Avem voie să ieșim să facem sport, însă nu putem să ne aventurăm la mai mult de 1 km de clădirea în care locuim și nu mai mult de 1 oră. Toate parcurile sunt închise.

3. Mai mergeți la serviciu? Sunteți platiți integral?

Nu mai fac terapie cu nici un copil. Anumite familii și-au dorit să lucrez cu ei de la distanță în felul următor : părinții continuă să facă terapie cu ei, filmează ședințele, îmi trimit două ședințe pe săptămână, eu le analizez și apoi facem o ședință pe skype în care le spun ce am observat și le răspund la întrebări. Anumite familii nu au considerat necesar acest mod de lucru sau nu au mai avut posbilități financiare pentru a plăti pentru serviciile mele. Bineînțeles că venitul meu a scăzut foarte mult. Statul oferă ajutor antreprenorilor, însă doar celor care și-au deschis firma până în martie 2019. Eu am deschis firma mea după această dată, deci nu primesc nici un ajutor.

 

4.Ce fac copiii, mai merg la școală? Dacă nu, ce fac acasă, au teme? 

Din discuțiile cu prietenii care au copii am înțeles că au posibilitatea de a continua cursurile online. În Franța copiii nu au foarte multe teme în general.

 

5. Dacă sunteți în izolare, ce faceți, cum vă petreceți timpul?

Eu mă concentrez pe lucrarea de final de an la școala de analiză tranzacțională. Fac un curs online “The Science of Well-Being”. Fac sport aproape în fiecare zi cu soțul meu, citesc.

 

6.Care este atmosfera generală, ce spun oamenii, cum resimt aceste vremuri? Cum îi vezi, cum îi simți?

Oamenii cu care țin cel mai mult legătura sunt colegii din trupa de teatru din care fac parte. Sunt destul de ok, toți își găsesc activități de făcut în casă. Unii dintre ei au membri ai familiei bolnavi de Covid, pentru ei este mai greu, încercăm să-i încurajăm și să le fim alături. Organizăm săptămânal așa numitul « apero digital », adică ne întâlnim pe aplicația zoom la un pahar de vin sau la un ceai să povestim. Fac asta și cu colegii de la analiză tranzacțională. Atmosfera este foarte plăcută, glumim și vorbim foarte puțin despre covid.

 

7.Sunt magazinele suficient de aprovizionate? V-ați făcut provizii?

Noi nu ne-am făcut provizii. Ne-am speriat puțin în primele 3 zile pentru că oamenii se panicaseră și rafturile erau goale. Însă apoi supermarketurile s-au aprovizionat și găsim cam tot ce avem nevoie. Mergem o dată pe săptămâna la cumpărături și de vreo 2 ori la brutărie după pâine.

8.Cum se circulă? Au oameni măști, mănuși?

E foarte liber pe străzi comparativ cu o zi obișnuită. În general angajații supermarketurilor sunt echipați, însă se întâmplă să văd și personal fără mănuși. Sunt mulți oameni care poartă măști. Nu știu, sincer, de unde le-au cumpărat, pentru că farmaciile nu mai vindeau de la un anumit momentat dat decât spitalelor sau oamenilor bolnavi, infectați cu covid. Cele mai multe farmacii nici nu mai aveau pe stoc. Noi nu am apucat să cumpărăm nici până în ziua de astăzi gel dezinfectant. Nu am mai găsit nicăieri.

9.Mai ai membrii ai familiei în România? Ei cum sunt? Ți-e teamă pentru ei? Cum ți se par măsurile impuse în România, le găsești utile?

Da, mi-e teamă pentru mama mea care tocmai terminase chimioterapia (cancer la vezica urinară). Bunica mea este și ea în vârstă și puterea organismului ei de a lupta cu virusul este mai scăzută. Din păcate venitul lor vine de la un mic magazin alimentar pe care-l au. Acum este închis, nu vând nimic, în schimb trebuie să plătească chiria, aceeași suma ca și până acum.

10.Ce părere ai tu despre toate acestea? Cum crezi că se va încheia această perioadă?

Părerea mea este că s-au luat măsuri mult prea târziu. Eu încerc să mă concentrez pe aspectul pozitiv al acestei situații : timp de calitate petrecut în cuplu, timp să mă gândesc la cum mă simt, ce vreau să dezvolt la mine, timp să citesc, să mă odihnesc, să-mi reîncarc bateriile, să stau cu mine, să mă documentez.

Sper ca această situație să reprezinte o lecție pozitivă pentru oameni, sper ca sistemul medical din toate țările să se îmbunătățească, sper ca această situație să fi adus măcar un lucru pozitiv fiecărui om.

Îmi imaginez că după încheierea acestei perioade va urma o criză financiară.

 

Sunt Corina și

https://recomandcudrag.ro/2020/04/coronavirus-in-lume-romani-din-olanda/