Nu știu cum s-a făcut dar împlinesc 43 de ani anul acesta și nu am ajuns niciodată la Sibiu. Adică, am fost în Cuzco, Nuku Hiva, Tonga și Tabuaeran , dar nu în Sibiu???  E un oraș despre care se vorbește la superlativ mereu, de către toată lumea și chiar toată lumea să fi fost acolo, cu excepția mea?:) Dar gata, good karma is back, am ajuns și eu în bătrânul Hermannstad și povestesc puțin despre asta. Nu-s informații noi, decât doar pentru mine, hai să vedem.

 

Am nimerit într-o zi plumburie și friguroasă de februarie care nu ne-a lăsat să ne bucurăm de toată splendoarea orașului, însă Sibiul nu și-a pierdut din atmosfera boemă, chiar și așa. Cu străzi pietruite și arhitecturi vechi, Sibiul este o bijuterie medievală. Ne-am plimbat  prin piețele largi, apărate de ziduri de piatră, turnuri, clădiri și biserici vechi de secole și mi s-a părut că parcurgem o călătorie în timp. Am urcat și am coborât scările care despart „Orașul de Sus”, acolo unde pe vremuri trăiau cei mai bogați dintre saxoni, de „Orașul de Jos”, care adăpostea țăranii fără venituri considerabile.

 

Nu am ieșit prea mult din circuitul clasic pe care îl parcurg de obicei cei ce vin aici pentru prima oară așa că am început traseul în centrul istoric al Sibiului, din punctul zero al orașului.

 

1. Strada pietonală Nicolae Bălcescu– leagă bulevardul principal ce taie Sibiul, de centrul vechi al acestuia. E plăcut să te plimbi fără grija că trebuie să te ferești de mașini. E o stradă flancată pe ambele părți de magazine, restaurante, cafenele și patiserii. Dar, nu doar atat:0 Dacă ești puțin atent și ridici privirea în sus, vei vedea că ești “privit”, aici casele au “ochi”, pe acoperișuri:)  Abia acum am înțeles vorba cea veche a lui Creangă, cea potrivit căreia “Păreții au urechi și fereștile ochi”

 

 

Strada pietonală se deschide spre:

 

2. Piața Mare – A fost desemnată inima orașului încă din secolul al XV-lea. Piața Mare este greu de ratat, mai ales că reunește unele dintre cele mai importante atracții turistice Sibiu: Palatul Brukenthal, Casa Albastră, Casa Haller și Biserica Catolică. Cafenelele și restaurantele de aici au o atmosferă îmbietoare, în care te poți relaxa preț de câteva ore. Piața pavată cu piatră cubică mi s-a părut foarte asemănătoare cu cea din Brașov, este locul în care se organizează evenimente și a devenit un adevărat magnet pentru turiști și….porumbei

 

 

Aici m-am simțit mai mult că oricând “privită” de ferestrele construite în acoperișurile acestor case istorice, ferestre înguste denumite și “ochii Sibiului”

 

3. Piața Mică – am ajuns imediat la ea, direct din Piața Mare, printr-un gang de trecere. Clădirile din această piață datează încă din secolul al XIV-lea și erau, în principal, magazine de meșteșugari. Caracteristica acestora este logia de la parter, semideschisa spre piață, cu arcade semicirculare. Astăzi casele colorate și clădirile istorice găzduiesc în mare parte restaurante cu meniuri tradiționale sau internaționale și mici afaceri.

 

4. Turnul Sfatului – este poarta de legătură între piața Mare și piața Mică. Dacă ridici puțin privirea către cer o să-l observi cu siguranță, e cel mai înalt turn al Sibiului. Noi am plătit 2 lei/persoană, și am urcat toate cele 141 de trepte până sus, în vârf. Dacă vrei să faci puțină mișcare urcând pe scările vechi și extrem de înguste, poți examina mecanismul ceasului original, meșterit de o firmă elvețiană, poți admira diferitele expoziții de fotografie sau pictură, dar mai ales te așteaptă o panoramă deosebită, de 360 de grade, asupra Sibiului, sus la ultimul etaj. Îmi pare bine că nu l-am ratat, pentru că sus e o super priveliște asupra întregului Sibiu: cele două piețe, biserica luterană, Podul Minciunilor, se vede totul de aici și până hăt departe, spre vârfurile munților Făgăraș.

 

 

5. Podul Minciunilor – În piața mică am avut ocazia să testăm legenda podului Minciunilor, cea potrivit căreia podul are urechi și știe atunci când persoana care stă pe el nu este sinceră. La început aflam că Sibiul este orașul în care casele au ochi, iar acum aflu că podurile au urechi:)Tot potrivit legendelor, el ar trebui să se clatine când cineva minte și să se prăbușească când minciuna devine prea gogonată.

Podul Minciunilor este un simbol al orașului. Construit în 1859 de Friedrich Hutte în locul unui pod mai vechi din lemn, acesta este primul pod de fier forjat construit în România și al doilea din Europa. Stema orașului, numele creatorului său și anul 1859 sunt vizibile pe ambele părți ale podului. Mi s-a parut că este locația perfectă pentru un selfie și o declarație de iubire pecetluită cu un lacăt prins de balustradă, întocmai ca în Paris.

 

6. Piața Aurarilor – Din Piața Mică am facut dreapta printr-un tunel cu trepte, ce sincer ne-a amintit puțin de Italia cu căsuțele colorate în jur și străduțele pietruite în trepte, și am ajuns în Piața Aurarilor. Pe drumul pavat cu piatră cubică casele vechi nu sunt așa arătoase, unele par chiar părăsite, tânjind după vremurile mai bune. Dar, per ansamblu, zona este pitorească, autentică, parcă ești într-un sătuc de munte și nu în centrul istoric al unuia dintre cele mai vizitate orașe din România.

7. Cea mai frumoasă stradă din Sibiu – așa a fost denumită Stradă Cetății. De-a lungul ei se află ruinele unui zid masiv din cărămidă din secolul 16 și trei turnuri de apărare: Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Zona e tare fermecătoare, cu un pronunțat aer medieval și se mai spune că este cel mai romantic loc din Sibiu.

 

Am bifat relativ repede obiectivele de mai sus, toate fiind așezate în centru, una lângă alta. Și cum nicio călătorie nu e completă fără o experiență culinară, vă recomandăm cu drag două locații în care ne-a plăcut mâncarea, ne-am simțit minunat și am fost bine primiți cu copiii:

• Pizza by Tango – după cum bine știți, nu-i copil să nu adore o pizza bună. Și uite așa am găsit colțul ăsta micuț, dar foarte șic, în Piața Mică,  ca să-i satisfacem pofta micuței. Pizza e un deliciu, cu ingrediente de calitate, blat subțire crocant. Servirea ireproșabilă, atmosferă caldă, personal primitor și profesionist. Ne-a plăcut mult, recomandăm cu drag. Ne-am întors în Piața Mică în altă zi doar ca să mâncăm din nou pizza la ei.

• Kulinarium – îl găsiți tot în Piața Mică,  e un restaurant un strop mai sofisticat. Specialitățile sunt românești, dar bucătarul s-a jucat puțin cu ele și le-a adăugat un plus de rafinament internațional, pentru o experiență culinară deosebită. Produsele provin aproape exclusiv din Tansilvania, sunt proaspăt preparate și de sezon. Meniul e vast, variat și  nu se limitează doar la specialități românești.

Recomand supa cremă de spanac cu ouă de prepeliță și cappuccino-ul vienez. M-am oprit și la desert să știți, așa că am aflat urmatoarele: aici în Sibiu, papanșii nu sunt precum cei cu care eu am fost obișnuită, prăjiți adică, of,of. I-am găsit sub formă unor gogoșele mici, fierte, însoțite de clasica smântână și dulceață. Sunt ok, nu-s printre favoriți, dar merită încercați.

 

 

Mulțumim pentru găzduire Sibiu și sibieni, oameni molcomi, buni și calzi. Mai venim.

”De vei ajunge și tu aici, ia cu tine în gândurile tale tot ce avem noi mai frumos, lasă în schimb respect fată de natură, istorie și oameni, nu clinti nimic din locul lui. De vei întâlni o floare bucură-te de ea, nu mișca lespezi de piatră de la locul lor, lasă pădurea verde, lasă-ți amprenta pe ziduri doar atingându-le fără a scrie, ia cu tine povești și legende, mergi mai departe și spune-le și altora”

Sunt Corina și