Părul meu creț și o recenzie

Curly girl

Știu de când eram copil că am un păr frumos. A avut grijă mama să îmi spună asta. Mereu. Mi-a spus că dintre toți cei 4 copii ai ei eu am fost singura care m-am născut cu mult păr. Apoi pe tot parcursul vieții a știut să îmi reamintească cât de norocoasă sunt să am un păr așa frumos și o făcea în cel mai admirativ mod cu putință.

 

Mult timp nu am înțeles deloc ce voia să spună cu asta. Mie nu mi se părea deloc că ar fi ceva frumos la el, de fapt nu înțelegeam ce vedea mama așa special la părul meu. Cel mai tare m-a chinuit adolescența. Tot ce îmi aduc aminte este că aveam un păr mult, mare, des și foarte indisciplinat. Ca să îmi “stea” îl pieptănam, dar nu obțineam mare lucru, ba dimpotrivă, arăta precum o lână netoarsă, nu era nici creț nici drept. Îl spălam de cele mai multe ori cu săpun de casă, făcut de mamaia mea, într-un cazan în curte la ea și îl clateam apoi cu oțet. Așa mi-l “îngrijeam”:) Aveam un par sănătos, cu fir gros și aspru, dar pe mine nu asta mă interesa la vârsta aceea. Eu voiam doar să arate bine și visam la un păr lung, drept și lucios. Așa că, îl pieptănam în fiecare dimineață cu grijă, neștiind că tocmai prin pieptănare îl “stricam”.

 

Pe la vreo 20 de ani am reușit să îmi cumpăr prima mea placă de îndreptat părul și pentru următorii 10 ani am fost fericită. Îmi îndreptăm părul cu conștiinciozitate ZILNIC. Dacă vă așteptați să vă spun că mi-am distrus părul, vă dezamăgesc. Deși l-am întins zilnic, l-am decolorat și vopsit în toate culorile posibile, părul meu a rămas destul de “sănătos” dacă aș putea spune așa. Fără vârfuri despicate, fără să îmi cadă, fără se se subțieze etc. Știa mama ce știa:) Sau poate e doar un caz fericit și gene bune.

 

După vârstă de 30 de ani am simțit nevoia să îl las în pace. Și am intrat într-o perioada în care nu l-am mai vopsit deloc, nu l-am mai întins, dar mai ales, foarte important de reținut: nu l-am mai pieptănat. Obținusem poate cea mai importantă informație a vieții mele (referitoare la păr desigur) de până atunci și anume că părul creț/ondulat NU trebuie pieptănat. Și doar urmând acești mici pași am înțeles dintr-o dată ce voia mama să spună. Am văzut cum părul meu e de fapt creț, cu mult volum și bounce. Am început să văd și eu că părul meu natural, așa cum l-a lăsat Dumnezeu, e minunat și chiar îmi place cum îmi stă. A fost pentru prima dată când am început să îmbrățișez și să accept de-adevăratelea coafura asta cu care am fost înzestrată în mod natural și divin. De când mi-am lăsat părul liber, să fie în starea lui naturală, cred că am primit și cele mai multe complimente posibile. Toate referitoare la păr, desigur.

 

Și pentru că părul creț/ ondulat are și el nevoie de o îngrijire corespunzătoare, nu prea mai funcționează faza cu săpunul de casă și oțetul ca pe vremea bunicii, azi vreau să vorbesc puțin despre cum îl spăl, cu ce și mai ales de ce:)

 

 

Sunt Corina și

 

 

 

Comments

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.