Beculețul de pe bordul mașinii, se aprinde, se stinge intermitent și împreună cu ticăitul sonor de semnalizare dreapta, nu face decât să adauge stres la o dimineață deja frustrantă. A început să ningă pe la 6 și nici nu am observat, așa că la 7 când trebuia să plec, am pierdut minute bune dezăpezind mașina.
Ninge încă, frumos, ca în povești, cu fulgi uriași, ca niște mici norișori pufoși. Dar ăsta nu-i motiv de bucurie când pleci cu mașina de acasă, în București. Dimpotrivă, e dintr-o dată muuult mai aglomerat. După ce am dezăpezit mașina și am fixat copilul în scaunul auto, am început goana nebună printre străzi, străduțe, case și blocuri, spre grădiniță.
Iar acum iată-mă aici în intersecția care dacă nu mă îmbolnăvește de nervi, sigur mă va îmbătrâni câte puțin în fiecare zi: Uverturii cu Virtuții. Ajungi foarte greu aici iar atunci când ajungi, trebuie să fi mai atent decât Atenția și mai șofer decât Schumacher. Mașini multe, din 4 direcții, vin pregătite să încapă pe două benzi către centru, cu orice preț. Ce dacă sunt multe, ce dacă sunt preeea multe, trebuie să încăpem cu toții, să nu ne lovim, dar mai ales să nu rămânem blocați pe linia de tramvai.
Și cum stăteam pregătită cu mâna pe schimbător, și cu semnalizatorul dreapta pornit, așteptând culoarea verde a semaforului, mai ceva ca la Paris Dakar, am zărit în mulțimea de pietoni, care trecea grăbită prin fața mașinilor oprite, un om în picioarele goale. Da, în picioarele goale, desculț.
M-am aplecat puțin peste volan, cu ochii aproape holbați. Adică afară e iarnă, cu zăpadă și temperaturi cu minus. Fac și eu asta, la mine în curte, în fiecare iarnă, merg 3-4 metri în picioarele goale prin zăpadă. Un soi de antrenament, la care ne supunem voluntar cu amuzament și entuziasm. Însă omul ăsta nu părea că se antrenează pentru ceva beneficii ale sănătății ci mai degrabă nu avea încotro. După hainele pe care le purta și aspectul neîngrijit am tras concluzia că e un om al străzii. Mergea grăbit, în același ritm cu ceilalți, deși ei purtau încălțări. Nu s-a oprit nimeni să-l întrebe nimic, nu se uita nimeni la el, ca și cum nu era desculț, chiar acum, aici, când noi eram cu cizme, căciuli și mănuși.
Zgomot surd de claxoane m-a trezit brusc din sesiunea de gânduri și am pornit mai departe prin intersecție. Așa, în mașina mea, cu căldura pornită și cizmele mele îmblănite în picioare.
Multe zile ce au urmat acelei dimineți, m-am gândit la ce aș fi putut face și nu am făcut? Să cobor să-i ofer cizmele mele? Să las geamul jos și să-l întreb unde îl pot găsi, că să îi ofer o pereche de cizme pe măsura lui? Nu știu, nu mi-a trecut nimic din toate astea prin minte atunci și tare mi-e ciudă. Mi-e ciuda mai ales că trecem unii pe lângă alții fără să ne pese.
Acum, aici în orașul ăsta, un om trece pe lângă noi desculț, cu picioarele roșii, umflate de ger și noi nu îl vedem. Aici, nu la televizor, nu undeva la țară, aici lângă noi, aproape. Nu este ok să spui “Doamne ferește” și să mergi mai departe. Chiar nu. Este ok să te gândești dacă nu cumva și tu poți face ceva care să aline pe careva, ceva care să schimbe în puțin mai bine.
Cred că universul a lucrat pentru mine și poate pentru a îmi ușura povara gândurilor, mi-a scos în cale imaginea asta.
De dată aceasta nu am mai stat pe gânduri, mi-am zis gata, asta e șansa mea, dacă nu am putut face nimic pentru acel om, măcar să fac ceva acum. Am acceptat provocarea World Vision România și iată ce a ieșit.
Apoi am trimis și un SMS în valoare de 4 euro la 8849 cu textul GHETE.
Zeci de mii de copii din ţara noastră suferă de frig în drum spre şcoală. Copii care uneori ajung la școală plini de noroiul de pe drum, iar câteodată preferă să abandoneze, pentru că frigul e mai tare ca ei. Pentru a veni în ajutorul lor WorldVisionRomania a lansat campania #mergdesculţ prin care vor să încalte cu ghetuţe călduroase peste 14.000 de copii de la sat.
Alătură-te şi tu campaniei #mergdescult! Donează 4 EURO prin SMS la 8849 cu textul GHETE sau orice sumă pe site-ul campaniei: https://worldvision.ro/mergdescult/. Împreună le facem drumul spre şcoală mai uşor!
O simplă pereche de ghete care să le încălzească picioarele iarna poate să le facă drumul spre școală să pară mai scurt și mai ușor. Pentru că nu e normal ca sărăcia și lipsurile să stea în calea unor speranțe! Nu e normal ca un copil să abandoneze școala și visurile, pentru că nu are cu ce se încălța!
Comments