Verdele crud al pădurilor, coroanele bogate ale copacilor. Pajiști, fân cosit, grâu copt. Lanuri de flori, culoare și miros. Fructele coapte și dulci, grădina, livada și câmpul. Zumzet de albine, ciripit de păsărele, pui de animale. Zâmbete, copii, lumină și căldură. Dimineți senine, umbră, râs în hohote. VIAȚA.

Nu putem există fără el. Nimic din toate acestea nu ar mai fi pe lume fără el. Și multe altele, desigur. Atotputernicia regelui Soare este de necontestat. Este știut că întreg regnul vegetal este într-o dependență totală față de lumină. În absența acesteia, toate plantele se îngălbenesc și mor. Nu-i nici un secret că și oamenii au o foarte mare nevoie de lumină și nu de o lumină oarecare, ci de aceea strălucitoare, a soarelui. S-a constatat de pildă, că atunci când este lumină afară, oamenii zâmbesc și râd cu 50-70% mai mult decât atunci când este întunecat. Vara, care este o adevărată sărbătoare a luminii, este în această privința un remediu psihic extraordinar, fiind capabilă să risipească angoasele, tristețile și chiar depresiile.

Și atunci de unde toată panica asta împotriva soarelui? De ce ne e mai mult frică de el, decât dor? Am uitat oare că încă suntem aici și datorită lui? Cum s-a transformat el, dintr-o dată într-un bau-bau al umanității?

Discuțiile legate de expunerea la soare iau, adesea, o turnură exagerată. Ele au apărut ca urmare a distrugerii stratului de ozon, care nu mai poate să filtreze în condiții optime razele ultraviolet. Că el vatămă pielea e clar, dar numai atunci când se exagerează cu statul la soare. Știți la fel cum nu e bine să exagerezi cu nimic, spre exemplu mâncarea e indispensabilă vieții atâta timp cât nu exagerezi mâncând, pentru că apoi devii obez, șamd. Constituția pielii joacă și ea un rol important, fiind expuse pericolului cu precădere persoanele cu pielea subțire și albă (rasa Nordică).

Soarele nu poate fi însă, exclus de pe lista factorilor decisivi pentru sănătate. El este ESENȚIAL, atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mentală.

Știați că? 

Femeile care trăiesc în zone ale globului însorite sunt cu 30% – 40% mai puțin expuse riscului de a se îmbolnăvi de cancer, decât femeile care trăiesc în zone mai puțin însorite? Cele care ies mai puțin afară, pe stradă, riscă mai mult să facă un cancer de sân decât cele care iubesc soarele? Cu o condiție – să nu exagereze 🙂 pentru că pericolul apariției efective a cancerului de piele, în condiții de expunere prelungită la soare, a fost și el dovedit prin studii temeinice.

Concluzia e una singură – măsura și, în plus, folosirea cumpătată a cremelor solare cu protecție împotriva razelor UV. În ciuda reclamei intensive care se face în favoarea lor, ele nu sunt chiar așa de infailibile. Ecranele solare duc la o rapidă îmbătrânire a pielii și în cazul lor se impune deci, o cale de mijloc, între ignorare și folosirea în exces.

Soarele nu e ceva de care să ne temem în mod irațional.

Eu aș merge pe o abordare bazată pe simțul realității, criteriu pe care societatea modernă – din ce în ce mai aprig ancorată în extreme- pare să-l neglijeze până la deficit. “ Ideea că trebuie să ne protejăm de soare non-stop este greșită și nesănătoasă. Fobia asta de soare explică de ce sunt atât de mulți oameni care suferă de boli legate de privarea de soare. Pe vremuri, helioterapia sau fotobiologia erau discipline populare și de succes”. Acum s-au cam demodat:)

Dr. Michael F. Holick e de părere că “pentru sănătatea umană, soarele este la fel de natural cum sunt hrana, apa, oxigenul și activitatea fizică. O expunere corectă și moderată la soare duce la formarea și menținerea unui nivel adecvat de vitamin D în sânge și poate preveni o diversitate de boli. La fel cum, dacă mâncați sau faceți prea mult exercițiu fizic, poate duce la consecințe nedorite, la fel e și cu prea mult soare”

Dincolo de efectele benefice asupra sănătății fizice și mentale, Soarele este un dar. Fiecare dimineață care ne așteaptă la fereastră este o sărbătoare. Lumina, soarele, cerul strălucitor…….Cineva ne iubește acolo sus și ni le dăruiește cu drag.  De fapt, ne dăruiește încă o dată viața. Viața de la început. Putea să nu mai fie, dar este. Putea să se facă întuneric, dar noi vedem din nou Soarele. Lumina, ziua care începe.

Mulțumesc în gând pentru asta. Transform darurile primite în bucurie și le trăiesc din toate puterile. Fără frică, doar cu sufletul și mintea liberă.