Nu ai venit pe lumea asta din întâmplare și nici din “accident”.  Te-am chemat, te-am dorit și m-ai auzit. Ai venit ușor, încet, fără durere, mică, delicată, ușoară.

Te-am primit ca pe cel mai frumos dar trimis de divinitate. Să știi că nu uit asta în nici o zi. Nu îmi este greu deloc, cum ar putea să îmi fie când TU  ești aici?  Știu, am fost avertizată că atunci când ești părinte este greu, dar și frumos. Eu nu am trăit partea cu greutățile și nici nu cred că se va întâmpla vreodată. Fac tot ceea ce fac și ceilalți părinți: spăl, strâng, hrănesc, merg la piață doar că mie nu mi se pare greu. Ba chiar îndrăznesc să spun că e ușor și incredibil de frumos. Sunt privilegiată să pot împături hăinuțe mici ca de păpușă, să spăl mânuțe murdare, să te plimb în brațele mele, să-ți strâng plușurile abandonate prin toată casa.

Mă bucur să pot face toate astea că de asta te-am dorit, de asta te-am așteptat.

Nu m-ai privat de nici o distracție, de nici o petrecere. Am fost cu tine în brațe și la cafea și la dentist și la plimbare și la piață. Nu îmi doresc vacanțe departe de tine și nici nopți în cluburi, pentru că atunci când nu ești cu mine, eu mă relaxez gândindu-mă tot la tine, tot chipul tau îmi apare în ochii minții. Nu aș fi nimic fără tine.

Am fost așa de încrezătoare că o să te învăț multe despre viață și despre lume, dar îmi dau seama acum de ignoranța mea. Și asta pentru că tu m-ai învățat de fapt atât de multe, despre răbdare, curaj, joacă, povești cu zâne și pitici, sinceritate și inocență.

Noaptea când adormi îți sărut tălpile mici iar dimineața aștept cu nerăbdare să îți văd zâmbetul. Te îmbrac mereu în lumină atunci când mă gândesc la tine și deși am înșirat câteva vorbe aici nu am spus de fapt mai nimic pentru că eu te iubesc (ne)spus de mult.

Bine ai venit pe lume, să îți fie calea luminoasă. La mulți ani raza mea de soare.