Dacă vreți să aruncați cu roșii, n-aveți decât, dar vă spun ceva: îmi place sărbătoarea asta națională de 1 Decembrie.

Imi place acolo la parada de pe Kiseleff, înghesuiți pe trotuare, lângă ceilalți părinți cu copiii pe umeri. Mă alătur lor, în fiecare an de când am și eu privilegiul de a fi mamă. Înainte nu știu ce făceam în ziua asta, probabil înotam cu rechinii undeva în Bora- Bora sau mă rupeam în figuri pe placa de surf, pe Waikiki. Sincer, nici nu știam ce zi e:)

Acum sunt aici și mă bucur că sunt. Stăm cu ochii ațintiți spre cer și ne minunăm de parada aeriană cu avioane supersonice, și elicoptere, militari în uniforme, defilând în pas cadențat, motociclete, autospeciale, diverse vehicule. Aplaudăm, radem și ne hlizim, salutăm și facem cu mâna.

Aud imnul național și mi se face pielea de găină. Nici nu știu ce-o fi asta? Mândrie amestecată cu emoție, bucurie, entuziasm și apartenență.

Azi voi fi acolo, fluturând stegulețul și cu copilul pe umeri.

La mulți ani vouă, la mulți ani România!