A venit vacanța/Cu trenul din Franța….și odată cu vacanța a venit și vara. Voi ați sărbătorit vreodată vara? Eu niciodată, dar începând cu anul acesta o voi sărbători mereu, promit.
Ajutorul meu de nădejde este pedagogia Waldorf și educatorii acesteia. Ei mi-au (re)sădit în minte și în suflet bucuria de a fi conectat cu natura, cu anotimpurile, cu ritmul și ciclurile lor. Scriind textul ăsta mi-am adus aminte de o imagine întipărită în memorie de când aveam 7 ani și eram clasa I-a. Păi să vedeți:
He, he ce nostalgie m-a cuprins. Uite așa e vara pentru mine: strălucitoare, caldă, bogată, cu coroniță de flori pe cap.
Așa mi-am început sărbătoarea, alături de comunitatea de părinți din care fac parte, împletind cu drag și emoție coronițe din flori pentru copiii noștri. Știu că ar fi fost muuult mai ușor și la îndemână să le cumpărăm, dar aici totul se învârte în jurul comunității. Împărtășim cu toții, părinți și dascăli, momentul ce încununează sfârșitul anului școlar și implicit sărbătoarea verii. E ca la o șezătoare cu prieteni dragi de unde nu ai vrea să mai pleci.
Am plecat la joacă și sărbătoare pe câmp, în Piscu, Ciolpani. Ne-am prins de mâini și ne-am învârtit în hora prieteniei, am dansat, am cântat, am alergat în picioarele goale prin iarbă, ne-am jucat.
Nu știu cum au trecut 4 ore, pedagogia Waldorf duce joaca la un alt nivel. Legați la ochi copiii au mers desculți prin lădițele senzoriale. Lădițe senzoriale? Da, lădițe umplute cu: pietricele, iarbă, conuri, ghinde, lână, făină. Copiii trebuiau să ghicească pe ce au pășit în lădiță.
Au “pescuit” pietricele din apă cu picioarele, s-au târât prin tunele, ne-am întrecut la cursa de sărit în saci și câte și mai câte.
Totul s-a încheiat cu cel mai emoționant și sublim moment: ceremonia coronițelor. Copiii trec pe rând pe sub o boltă și apoi sunt întâmpinați de educatori care-I îmbrățișează și le așează coroniță pe cap. După atâta voie bună aici se lasă cu lacrimi, vă spun sincer.
Sărbătorile aduc în trăirea copiilor aspecte din realitatea înconjurătoare, îi fac atenți la ritmul naturii, la ce se petrece în natură la diferite momente din an. Copilul ajunge să perceapă aceste aspecte într-un mod palpabil (și nu artificial, ca atunci când ar învăța privind o planșă), lucurile se leagă și căpăta sens.
Aceste evenimente oferă și o trăire a socialului. Prin muncă concentrată, prin coexistență plăcută, prin joacă și odihnă, copiii și adulții învață împreună să descopere lucruri noi, încrederea copiilor se lărgește încorporând sfere mai mari decât cea a familiei, resimtindu-se totodată ca o parte importantă a întregului.
Sărbătorile dau copiilor timp, liniște, ordine. Ele conțin un miez de sacralitate care face ca gesturile, cuvintele, obiectele să lucreze în folosul relației dintre om și sufletul său.
Mă bucur că am prilejul să învăț si să prețuiesc lucruri așa frumoase, simple și uitate de societatea modernă a oamenilor de la oraș.
Vine vara/ Bine-mi pare/ Io-s gata de sarbatoare☺
Îmi place conceptul acesta. Nu am avut timp să-l aprofundez. Dar această latură este clar un plus! Nice one!
Mie imi place e putin spus, il ador draga Irina. Eu nici macar nu l-am aprofundat prea mult la inceput, a venit el spre mine si am stiut imediat ca e ceea ce imi doresc pentru fetita mea.
Ce frumos ati sarbatorit! Si ce bine arata laditele alea senzoriale, as fi calcat si eu prin ele - un pic asa, macar :)) Si noi cu Tudor am avut picnic la gradi in loc de serbare, dar nu am avut activitati care se ne uneasca :)
Hei buna Natalia, da la Waldorf este foarte misto chestia asta cu comunitatea. Ma simt bine alaturi de oameni cu care impart aceleasi idealuri, principii, imi place mult. Te pup.
Foarte frumos. Şi eu sărbătoresc vara. De când mă ştiu. Sunt născut în plină vara, jumătatea lui iulie:)) Iar cele două fete, marchează începutul şi sfârşitul verii! Pentru mine vara a rămas o vacanță, un concediu, o joacă-n parc, o înghețată şi un val la malul mării.
Hei, ce tare si eu sunt nascuta tot vara. Asa este vara este mereu sinonim cu vacanta, soare, joaca. Multumesc:)