Toamna aduce un suflu de melancolie în suflete, tristețe chiar. Lipsa soarelui ne face să fim triști și nemulțumiți că timpul pare că zboară mai repede. Deh, zilele sunt acum mai scurte și nopțile mai lungi. Orașul e gri și sărac, parcurile pustii, băncile goale și copacii dezbrăcăți de verde și des.

Așa e, dar mie îmi place să văd dincolo de ploaie și mie mi se arată și toamna aia bogată, generoasă și colorată. Atunci când pământul își oferă din plin roadele sale, iar oamenii le culeg cu bucurie, ca o încununare a muncii lor de peste vară. Ahh…aroma fructelor de toamnă, a strugurilor din vii, a porumbului proaspăt cules, a legumelor de tot felul de prin grădini. Ce drag îmi e să merg la piață și nu la hipermarket. Prune mici și dulci, mere frumoase și delicioase, gutui cu puf galben ca de pui, struguri dulci și parfumați, sfeclă roșie, tărtăcuțe și dovleci pentru plăcinte, ghirlande de ceapă roșie, funii cu usturoi, ardei iuți ……ahh, și aș mai putea continua tot așa.

Luna trecută am fost la sărbătoarea recoltei. Nu mai fusesem niciodată, când eram mică parcă auzeam ceva la televizor legat de ziua recoltei, ceva cu Ceaușescu, vă mai amintiți?

Cadrele didactice de la Școala liberă Waldorf au organizat pentru și cu părinți și copii, sărbătoarea recoltei. Locația aleasă este sublimă – Poiana Florilor, Ciolpani – iar familia Mălureanu, proprietarii, sunt niște oameni cu o poveste demențială. Am povestit de ei aici.

Ne-am adunat cu toții într-o duminică ploioasă și friguroasă să sărbătorim toamna. Un anotimp al roadelor bogate, al hambarelor și cămărilor pline de bunătăți de tot felul. Bunătăți cărora le vom duce dorul cât de curând.

Mi-a plăcut mult chiar dacă vremea nu a ținut cu noi. Am sosit cu toții îmbrăcați în straie de sărbătoare, adică în ii sau costume naționale, care cum a avut pe acasă, și pe ritmuri de muzică moroșană ne-am apucat de “treabă”.

Am plămădit coca și am umplut-o cu dovleac dulce și bun dar și cu măr zemos, pentru plăcinte aburinde.

Am stors strugurii și-am făcut must, am făcut un borș de legume pe pirostrii, am împletit pănuși de porumb în care am prins crizanteme, tufănele, spice de grâu, pentru cele mai frumoase coronițe din lume.

Copiii s-au jucat, ne-au ajutat, au alergat și au “meșterit” figurine din legume.

Când treaba a fost gătată am dansat o horă mare, a bucuriei și belșugului, apoi cu toții ne-am adunat în jurul unei mese sărbătorești. La sfârșit fiecare copil a primit în dar o coroniță de toamnă și un coșuleț de recoltă.

Mi-a plăcut mult și am să resimt ecoul acestei sărbători, până anul viitor când vom merge din nou.

http://