Scriu despre Grecia cu dor și cu speranța că mă voi întoarce în fiecare an la ea. În Skiathos am fost anul trecut (2015) și scriu acum din amintiri, poate vi se face și vouă un dor nebun și vreți să plecați acum la sfârșit de vară/început de toamnă.

Am vizitat de-a lungul timpului câteva insule grecești, unele încă îmi mai bantuiesc visele cu peisaje idilice și caracatiță proaspătă la grătar, altele cu plaje nisipoase și apusuri de soare de neuitat. Încă de pe atunci croșetam în mintea mea un plan: să ajung în Skiatos – o insulă care nu este excesiv de comercială, cea mai vestică din insulele Sporade, în marea Egee. Este o insulă mică, cu o frumusețe de poveste, ideală pentru familii și cupluri.

Insula se bucură de nu mai puțin de 60 de plaje, fiecare dintre ele cu farmecul propriu. Veți putea descoperi plaje micuțe și retrase, acoperite cu pietriș, sau plaje lungi îmbrăcate cu nisip fin și asaltate de turiști. Plajele sunt scăldate de ape de smarald, ce amintesc de peisajele din Caraibe, multe din ele bucurându-se de umbra pădurilor de pini și a stâncilor albe ce desăvârșesc peisajele.

Și pentru că am proiectat acest gând cu stăruință și perseverență, s-a adeverit. Am plecat spre sfârșitul lui August și pentru că insula e relativ departe – 950 km- am decis să zburăm până acolol. Cu avionul, desigur. Nu am plecat cu avion tip charter pentru că mi s-a părut mie că e mai ieftin să îmi găsesc singură bilete de avion și cazare. Și așa a fost cu o singură precizare: zborul găsit de mine nu e charter (doar agențiile oferă acest tip de zbor, la pachet cu cazarea și bineînțeles comisionul lor) deci nu e zbor direct. Biletele le-am găsit pe www.avion.ro și au costat 966 euro pentru 2 adulți și un copil cu vârsta peste 2 ani. Au fost cele mai ieftine bilete pe care le-am găsit după ce am răscolit toate site-urile de gen. Durata călătoriei 4h10m cu o mică escală în Atena. Prietenii noștrii care au călătorit cu mașina au cheltuit în jur de 500 euro (benzină +feribot) și au petrecut cam 15 ore pe drum. Mențiunea există ca să vă puteți face o idee despre cum e mai convenabil să călătorești, în funcție de bugetul și timpul pe care îl ai la dispoziție.

Mă bucur că am ales zborul, mai ales că am avut parte și de o surpriză de proporții la aterizare. Deoarece insula este mică, iar aeroportul de asemenea, decolările și aterizările sunt spectaculoase și pline de adrenalină. Se spune că astfel de aterizări sunt pentru cei cu inimă puternică. Eu m-am antrenat la capitolul ăsta acum vreo 15 ani când am aterizat pe aeroportul internațional “Prințesa Juliana” din partea olandeză a insulei Saint Martin în Caraibe și el catalogat ca fiind “periculos”. Din punctul meu de vedere adevăratul spectacol este de fapt văzut de jos și am să postez mai pe larg într-un articol viitor.

 

 

Cazarea/rezervarea a fost făcută încă din primăvară, pe Booking.com . Fiind prima dată pe aceasta insula am facut alegerea cazarii bazată pe principiul simplu, că vrem să stăm într-o zona liniștită (făra cluburi) și cât mai aproape de plajă, atât . Am ales stațiunea Koukunaries, ce găzduiește plaja cu același nume și este cea mai populară/cunoscută de pe insulă. Dupa cum am precizat, am facut rezervările din timp și am ales vila Skiathos Driades  care avea un scor de “Fabulos 9,1” din comentarii. Am plecat 7 zile la sfârșitul lui August (24-31 august) și am plătit pentru 2 adulți și un copil mic, 664 euro.

Gazdele – foarte primitoare și prietenoase ca de altfel majoritatea grecilor implicați într-un bussines care presupune guest service impecabil. Doamna Maria ne-a așteptat cu o sticlă de vin roșu și ceva desert la frigider dar și cu multe informații despre insulă și ce putem face acolo.

Cazarea –Am stat într-un apartament cu un dormitor, living și chicinetă destul de mare (49mp) + o cadă spa. Am avut un pat dublu extra-large în dormitor și două canapele extensibile în living unde mai puteau dormi cu ușurință încă două persoane

Camera era dotată cu toate cele necesare: aer condiționat, articole de toaletă , uscător de păr, frigider, plase de țânțari, suport de uscat rufe, seif, fier de călcat – nu, nu calc în vacanță, dar era acolo. Apartamentul are și o terasă cu vedere la grădină, cu masă și scaune în aer liber, numai bună pentru o cină târzie cu vin și lumânări.

Vila este înconjurată de o grădină mare-cu mult verde, copaci, iarbă, flori, cu facilități pentru copii , grătar și spre bucuria noastră și a copiilor: o căsuță în copac.

 La proprietate este disponibilă o parcare gratuită, iar recepția asigură un serviciu de închirieri auto.

Am fost foarte încântați de cazare, a întrecut așteptările noastre și este clar o locație potrivită pentru familii cu copii. Dealtfel am întâlnit chiar câteva familii din România cazate acolo. Pozele de pe Booking  reflectă întocmai realitatea, vă rog să accesați linkul dacă doriți să vedeți condițiile de cazare.

Imprejurimi – Vila este situată într-o pădure permanent înverzită, departe de zgomotul specific stațiunilor în perioada de vară.

Până la plaja Koukunaris (400m) făceam cam 15 minute de mers pe jos , o plimbare întotdeauna plăcută deoarece traversam, pe lângă păduricea de mai sus și o rezervație naturală ce înconjoară Lacul Strofilia și unde pot fi admirate o varietate de specii de plante și păsări – rațe sălbatice, lebede albe și negre.

La 100m se găsesc restaurante, un mini supermarket, stație de autobuz.

Detalii despre restaurante, plaje și alte distracții cu copii mici – am scris aici.

Un lucru este clar, m-am îndrăgostit iremediabil de Grecia și insulele ei.

Imagini: arhiva personală