În fiecare lună o faptă bună – VIII

flat,800x800,075,f.u1

Vara asta a fost cea mai ploioasă din câte am văzut eu până acum. Practic lunile iunie și iulie, a plouat cu găleata. Nici pepenii roșii nu au mai fost buni vara asta, cică au stat prea mult în apă și s-au răscopt. La plajă nici nu mai pomenesc, că ne-a plouat de ne-a pierit cheful de orice.

Și în timp ce mă lamentam eu cu pepenii mei și cu plaja fără de soare, zeci de oameni erau evacuați din regiuni aflate sub cod portocaliu de ploi puternice și inundații. Localităţi din Moldova erau lovite de viituri ce au purtat cu ele mâl şi pietriş, iar numeroase gospodării au rămas fără curent şi apă potabilă. Șuvoaiele furioase făceau prăpăd în țară și de pe versanţi, viitura căra pietre şi mâl şi işi croia drum prin casele oamenilor.

În urmă, un peisaj dezolant. Oameni disperaţi care îşi căutau lucrurile îngropate în noroaie, maşini distruse, case avariate sau chiar spulberate cu totul. Pâraiele ieşite din matcă au luat pe sus toate podeţele din cale, iar localnicii îşi croiesc drum fie în cupa excavatorului, fie pe lemne, în punți improvizate riscant peste ape.
Bilanţul este crunt: animale moarte, case în care bălteşte noroiul, grămezi de pietre pe drumuri sau în curţi, geamuri sparte, beciuri inundate.

După cum am văzut cu toții la televizor unele case au fost pur şi simplu puse la pământ, altele sunt îngropate în mâl sau sunt pline de bolovani aduşi de pe versanţi.

Nu știu cum e, de la locul meu călduț de sub plapumă, nu știu cum e să rămâi fără nimic. Fără casă, fără pat, fără nimic de mâncare, să rămâi doar cu hainele de pe tine afară, sub cerul liber. Dar, nu pot să spun că am dormit liniștită gândindu-mă la asta, așa că am început să caut modalități de a le veni în ajutor. Așa l-am găsit pe Ionuț Ursu de la Volunteer for life. Chiar la Universitate, lângă fântâni, în spatele facultății Ion Mincu, Ionuț a avut aproape toată vara un cort unde s-au făcut donații către proiectul “Ajutor pentru satele inundate din județul Neamț”.

Cu copilul drept ajutor de nădejde am umplut portbagajul mașinii cu făină, ulei, conserve, dar și pastă de dinți, absorbante feminine, săpun etc.

Prietena mea Elena de la Acasă cu mami, a venit și ea cu pături, apă, haine și alte asemenea.

Pe mine m-a bucurat să aud că pot da o mână de ajutor și că pot susține acest proiect printr-o donație.

Despre ei am ales să vorbesc luna aceasta și vreau să vă reamintesc că nu trebuie să fim bogați ca să putem dărui. Puterea lui împreună, a lui puțin de la mine și puțin de la tine, este cea care ne face să vibrăm la unison, cât mai sus.

Be kind to one another

#MieÎmiPasă #IDoMyPart

Comments

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.