Camel toe – poveste cu final (in)decent

3021046-This-is-what-a-camel-toe-really-looks-like-1

Nu-s eu vreo fashionistă, adică mai spre deloc, dar nici nu ies oricum pe stradă. Îmi aleg hainele cu atenție, chiar dacă nu urmăresc neapărat ultimele trenduri în modă, ci mai degrabă calitatea materialelor, lejeritatea modelului și cât de mult îmi plac:) Și totuși, am observat în ultima vreme că au început să se poarte din nou pantalonii cu talie înaltă și-am zis c-a venit momentul să fiu și eu măcar o dată în rând cu lumea. Așa că am intrat într-un magazin unde am văzut o pereche de pantaloni de vară, din bumbac italienesc, foarte confortabili, cu talie înaltă și culoare bej. Joggers se numesc. Mi-au plăcut și i-am cumpărat.

 

La prima ieșire cu ei în oraș, m-a complimentat lumea mai ceva ca pe covorul roșu. Numa’ că spre seară o prietenă mai “curajoasă”, m-a tras într-un colț și mi-a șoptit

 

-Ți-ai scos “camel toe-ul” la plimbare?

 

Whaaat?

Pac! În clipa aia am simțit cum mi s-a aprins un bec roșu deasupra capului, care semnaliza mai ceva ca farul din Constanța: Tooaatăă lumea să se uite la mine, aiiici!

Brusc, încep să-mi încrucișez picioarele ca atunci când nu mai pot ține un pipi și dau fuga la oglinda din toaletă. Mă uit bine la pantalonii mei cei noi, ridicați în sus pe talie, că așa-i modelul. Nu văd nimic în neregulă, așa-i, se vede măreția muntelui Venus, așa cum se vede că am sâni și fund, nu pot să le ascund în niciun fel. Port sutien și chiloți, am haine pe mine, dar se vede că–s femeie, așa m-a creat Dumnezeu. Noroc că la capitolul încredere în sine stau bine, că altfel nu aș mai fi ieșit din toaletă decât cu un prosop în jurul taliei.

Camel-toe. N-aș vrea să traduc ad litteram această expresie pentru că în limba română nu ar avea nici un sens, am obține ceva de genul “deget/copită de cămilă” – traducere liberă, fără nici un subînțeles. În engleză însă, eee aici altfel stau treburile.

Am auzit prima dată expresia asta în urmă cu ceva ani, când mă plimbam des prin America. Dacă mai există cumva printre voi cineva care încă nu este familiarizat cu acest termen, ei bine am să-l explic eu mai pe îndelete. Dacă dă Sfântul și o femeie sau o fătucă pune pe ea o pereche de colanți/pantaloni mai strâmți, are șanse să pice în capcana expunerii zonelor intime. Să ne înțelegem, fata este complet îmbrăcată, dar hainele strâmte, mulate sau transparente pot duce la expunerea labiilor. Cam așa.

 

Ok, acum din câte înțeleg există și ceva staruri, artiste care fac asta intenționat, ca un soi de manifest public al cine știe căror principii feministe sau, pur și simplu, estetice. Dar se poate întâmpla foarte bine și complet neintenționat. De exemplu, când te expui relaxată în costum de baie sau în pantaloni scurți.

Ce nu înțeleg este care-i de fapt problema? De ce li se pare multora ceva dezgustător?  Adică, așa am fost create cu mâini, picioare, fund și sâni. Acum nu zic să umblăm dezbrăcați, dar nici să îmi fie rușine sau teamă că “se vede” că am sâni sau că la ștrand mi se vede forma labiilor prin costumul de plajă, așa cum nu-i nevoie să-ți expui în mod indecent sânii sau fundul, ele se văd, sunt acolo orice ai face.

 

Plus că grija asta exacerbată “să nu se vadă ceva” e prezentă doar la femei. Nu am auzit nimic despre cum le stă bărbaților într-o pereche de blugi mai strâmți, nici vreo discuție între ei, pe genul “ți se cam vede “săculețul” bro’. Nu i se pare nimănui indecent, doar la femei sexul frumos e dintr-o dată dezgustător.

 

Nu cad în capcana asta, nicidecum. Priviți-mă dacă aveți chef, admirați dacă vă place sau întoarceți capul dacă nu vă place. Sunt așa cum sunt și nu o să mă scuz pentru asta. Nu dezvălui părți ale corpului în mod ostentativ, dar nici nu o să îmbrac o burka pentru a-i mulțumi pe unii.

Îmi place corpul meu exact așa cum mi-a fost dat, mă bucur de sănătatea și tinerețea lui, de armonia și frumusețea lui. Iar dacă ne întâlnim prin jungla urbană, atenție la gazela cu spatele drept și capul sus. Pericol de prea multă încredere în sine.

Ladies, go rock that body of yours.

Comments

  1. Nico iunie 23, 2018 Răspunde

    Ce mi-a placut articolul tau, Corina! Ca intotdeauna, emani incredre si ai un punct de vedere de care eu una nu pot sa nu tin cont. Asta e un articol pe care am sa i-l arat si fiicei mele, mai bine ca tine nu cred ca as fi putut aborda subiectul. Hugs!

    • Recomand cu drag iunie 23, 2018 Răspunde

      :) Multumesc mult pentru apreciere Nico, ma bucur si mai mult ca fiica ta il va citi. Tare sunt curioasa de parerea ei, va fi cel mai tanar cititor al meu. Cred:)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.