Vinerea Mare – atunci și acum

Ieșeam din curte și rămâneam ațintită cu ochii în zare la biserica mică, albă de dincolo de lanul de grâu. Intram desculță în firele verzi și le mângâiam ușor cu palmele , să le simt asprimea.Când clopotarul trăgea de funia lungă și grea, primul dăngănit tulbura liniștea serii si știam că începe slujba. Mamaița mea spunea: “ Cheamă vii și plânge mortii”. Așa că imediat ce ne chema, ne duceam.

Habar n-aveam eu de treburile bisericești, nu știam exact de ce sunt acolo sau ce semnificație avea ce făceam. Îmi plăcea să mă întâlnesc cu prieteni, veri și verișoare.

Ne buluceam cu toții pe sub masa mare, doldora de flori abia culese din curțile de prin sat: liliac, narcise și lalele. Mirosea divin. Treceam pe sub masă cu toții, de 3 ori în amintirea celor 3 zile în care trupul lui Isus a șezut în mormânt. Noi, copiii, ne înghionteam , ne împingeam și rădeam pe înfundate să nu ne vadă popa.

Au trecut anii; mamaie nu mai e, nici curtea ei și nici lanul de grâu, iar eu am plecat să străbat pământul în lung și în lat. M-am făcut mare între timp și acum eu creez amintiri pentru un pui de om.

Într-un sat de lângă marginea Bucureștiului viața curge mai în tihnă nu așa – pe repede înainte ca la oraș. Mă prind repede că a venit primăvara și că suntem în săptămâna mare: pământul e săpat, pomii sunt văruiți, curțile măturate și clopotul din biserica mică se aude în fiecare seară.

E săptămâna în care spre seară, pașii tuturor se grăbesc spre biserică. Azi e ziua în care se trece pe sub masă, Vinerea Mare, cea în care coborâm în mormânt, împreună cu Hristos, pentru ca, mai apoi, să și înviem împreună cu El. Această coborâre și ridicare din groapa morții se face în chip simbolic prin trecerea pe sub masa aflată în mijlocul bisericii. Pfiu,cred că sunt vreo 30 de ani de când nu am mai trecut pe sub masă .

O mânuță mică mă ține strâns de a mea și mergem la biserică, m-o primi Dumnezeu chiar dacă am lipsit cam mult.

Sursa foto: Claudia Sofron

 

“Prin familie viața individului se eternizează. Precum se cufundă în trecut prin strămoșii săi, tot așa ia în stăpânire viitorul prin copiii săi.”

6 thoughts on “Vinerea Mare – atunci și acum

  1. Ce frumos ai scris! !! Cam așa și la mine la tara, în vinerea mare… Numai ca noi ne duceam și la cimitir și stăteam acolo pana la 00:00 când băteau clopotul. Acum nici clopotul nu mai bate la 00:00

  2. Bunicul meu drag a fost clopotar. Om al bisericii, stia mai bine ca popa randuielile si cartile. Si cu toate astea, nu imi amintesc sa fi trecut pe sub masa. Dar am atat de multe alte amintiri legate de biserica! M-am apucat sa scriu zilele trecut, dar numai asa, in joaca, pentru mine.
    As vrea sa le tin vii toata viata!

    Te imbratisez, sarbatori cu bine!

    Ps pe care il stergi tu: manuta mica e pleonasm :)

    1. Hei Adina, salutare. Cum, nu ai trecut niciodata pe sub masa in Vinerea Mare?
      Cat despre pleonasm multumesc, dar a fost o licenta intentionata, pentru efectul emotional. Si apoi mai sunt si pleonasmele acceptate de limba, gen: taci din gura, iesi afara, am auzit cu urechile mele – este un mod de a insista asupra unei idei sau din seria cu nuanta emotionala.

      Si eu te imbratisez Adina

  3. Chiar mă gândeam și eu – dacă abordează cineva subiectul acesta… Am văzut un clip despre Jertfă care m-a impresionat atât de mult – cum se realiza din nisip răstignirea etc etc – și am fost foarte emoționată, pentru că la final, arăta cum părintele uman și copilul său sunt precum Dumnezeu și omul. M-a podidit plânsul și m-am gândit să-l pun pe Fb, apoi am stat o clipă și am ezitat – dacă am prieteni care nu cred în Dumnezeu? Și m-am abținut, deși eram toată sub impactul lui….
    Ideea de a fi corect politic mi-a furat eul :-) … Nu m-am manifestat pentru a nu-i deranja pe alții.
    Felicitări că tu ai spus despre sentimente autentice.

    1. Salutare, ma bucur ca mi-ai scris si multumesc pentru aprecieri.
      Am lucrat multi ani intr-o companie, in care, pentru ca isi dorea sa fie “politically corect” nu se ura “Craciun Fericit” ci “Sarbatori Fericite”. Si nu prea intelegeam cum e asta corect pentru ca eu mi-as fi dorit sa mi se ureze “Craciun Fericit” pentru ca noi crestini, sarbatorim Craciunul. Adica pe de o parte erau corecti cu unii, dar pe partea cealalta ii neindreptateau pe altii. Nici nu stiu de ce ar trebui altii sa se simta deranjati de manifestarile noastre. Eu nu ma feresc sa spun ce simt, este exact asa cum ai spus tu “sentimente autentice” si eu nu ma feresc de ele, ba dimpotriva le imbratisez.

      Cu drag

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *