Am pierdut o pietricică

DSC01759

Ei și? Păi, să vedeți: spre sfarșitul iernii, când încă mai era puțină zăpada pe jos, amestecată cu apa și noroi, m-am oprit la un semafor dintr-o intersecție aglomerată bucureșteană. Era soare afară și Leti a coborât geamul de la mașină, așa cum face deseori, să se uite la cer. Știam că avea în mână o pietricică din cuarț, de culoare fuchsia. O primise de la grădiniță și pentru că în pedagogia Waldorf aceste pietricele poartă numele de cristale, așa le spunem și noi.

-Ahh! Maaama mi-a scăpat cristalul! – așa am auzit, tocmai în timp ce apăsam accelerația pe culoarea verde.

-Îmi pare tare rău, dar acum nu am ce să fac – am răspuns, neștiind ce o să urmeze.

Pentru următoarea jumătate de oră, cât ne-a luat să ajungem acasă, a plâns copila de o sărit cămeșă de pe dansa. Am adus argumente care mai de care mai solide și adevărate, de altfel: că s-a pierdut în zoaiele de zăpada și noroi și nu-l mai putem găsi, că o să o rog pe educatoare să-i dea un altul la fel de bun și strălucitor etc. Ea micuța, nu și nu, că o să găsim cristalul acolo în zăpadă, nu o să îl ia nimeni, nu s-a pierdut, nu vrea altul, îl vrea pe acela. Toate spuse cu lacrimi și rugăminți de începusem și eu să regret că nu am oprit, dar mai ales să mă identific cu suferința ei – am pierdut și eu odată un cercel (avea valoare sentimentală nicidecum financiară) și mi-am adus aminte că m-am simțit la fel: tristă și supărată.

Odată ajunse acasă micuța a povestit cu lacrimi șiroaie toată întâmplarea tatălui. Iar el, tatăl, se hotărăște oameni buni să se suie în mașină și să se ducă să caute cristalul!! Da, ați auzit bine: un om de 40+ s-a suit în mașină în mijlocul iernii și s-a întors în oraș (noi nu locuim în București) să caute o pietricică.

Dacă ați citit până aici și va gândiți că suntem niște părinți nechibzuiți și demenți să știți că s-ar putea să aveți dreptate. Daaar înainte să concluzionați ceva, vreau să va mai spun două lucruri:

  1. Tatăl copilului, soțul meu, s-a întors în București șiiiiii………a găsit pietricica, oameni buni. Cine ar fi crezut? Cine? Să găsești o pietricică mică, cât o alună de pădure, după aproximativ 2h, în zăpadă și noroi, într-o intersecție bucureșteană? Oh wait, un copil a crezut asta. Copilul meu. Care îmi tot repeta că o să o găsim, că nu o să o ia nimeni.
  2. Mă bucur că am empatizat cu suferința ei, într-atât încât ne-am hotărât să ne întoarcem să căutăm o pietricică.

Copiii mici pot să pătrundă fără nicio rezervă într-o lume magică, pot să perceapă lucruri la care alții nu pot decât să viseze. Dacă noi, adulții vom ști să-i ascultăm, vom fi uluiți de felul în care arată lumea interioară a copilului. Copiii își dau foarte bine seama dacă un adult înțelege farmecul lumii lor. Copilul care se teme că fantezia lui ar putea fi luată în râs, se va feri să divulge ceva.

De cele mai multe ori copiii știu că nu are rost să le explice ceva adulților. După cum spunea Saint – Exupery: “ Oamenii mari nu înțeleg niciodată nimic singuri și e obositor pentru copii să le tot dea explicatii”.

Am scris acest articol că să va anunț că Totul despre mame anuntă super eveniment pe 13 mai: Dr.Laura Markham vine la București. Ea este fondatorul AhaParenting.com precum și autor al bestsellerurilor “Parinți fericiți, copii fericiți” și “Parinți liniștiți, frați fericiți”. La invitația celor de la Totul pentru mame voi avea prilejul să o ascult și eu pentru prima data, live pe Laura Markham și abia aștept.

Vor fi două conferințe, în București:

  • “Cum să devii un părinte bland” de la 10 la 13
  • “Cum să crești un copil inteligent emotional” de la 14:30 la 17.

Separat costă 210 lei fiecare, sau amandouă 340 lei

Miruna Ioani ne ajută și cu un cod de reducere: “siblondelegandesc”- aplicați-l atunci când plătiți și aveți o extra reducere de 15%.

Haideți o să fie mișto, lume bună, multe prezențe din online, bloggeri pe parenting. Ne vedem acolo.

 

Sursa foto: arhiva personala.

Comments

  1. Nicole 28/04/2017 Răspunde

    Trebuie sa-ti multumesc pentru ca ai impartasit cu mine aceasta intamplare! M-a impresionat, pentru ca si fiica mea a pierdut in urma cu cativa ani jucaria preferata, dupa care a suferit enorm. Este fantastic cum a simtit Leti ca pietricica ei este inca acolo! Asa este, copiii inteleg altfel lumea in care traim si chiar acceseaza "zone" pe care adultii nici nu le percep. Mi-a placut foarte mult articolul tau!

  2. Ioana 28/04/2017 Răspunde

    Ce frumooooos! Parca am vazut cu ochii mintii toata povestea

  3. Schmitza 28/04/2017 Răspunde

    Nu o dată mă gândesc ce voi face când Isabella va pierde pentru prima dată ceva. Eu, atunci când pierd ceva sau pe cineva, am două nevoi. Ori să fiu lăsată în pace și ținută în brațe după o vreme. Ori să fiu direct ținută în brațe. În ambele cazuri, în tăcere.

    • Salut Irina, cand Isabella o sa piarda ceva sunt convinsa ca vei stii ce sa fac atunci, la momentul respectiv. Acum na, stii cum e, cateodata luam cele mai bune decizii, cateodata nu prea, pentru mine e important sa-i fiu alaturi si sa stie ca fac tot ce pot pentru ea (dar sunt si eu doar un om, mai gresesc:)

  4. Mi se pare minunat ca v-ati intors dupa pietricica! Orice copil are nevoie de magie in viata lui si este tare frumos cand putem sa i-o oferim!

    • Multumesc Raluca, si mie mi se pare minunat dar mai ales incredibil ce s-a intamplat.

  5. Tudor 28/04/2017 Răspunde

    Copiii traiesc intr- o lume magica din care noi nu avem dreptul sa-i retragem. Noi trebuie sa-i ajutam sa-si pastreze al treilea ochi. Aceasta lume ne trimitem zilnic semne. Doar ca noi suntem prea grabiti ca sa le observam si trecem mai departe la fel de nestiutori.

    • Salut Tudor si bine ai venit in casa mea virtuala. Imi place ce ai spus, ai perfecta dreptate.

  6. eumiealmeu 30/04/2017 Răspunde

    Știu cum este să alergi după un obiect magic pentru copil... Am avut o astfel de experiență.... https://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/08/11/misiune-imposibila-ceasul-lui-ben-ten/ Și la Laura sigur că mergem, doar e de bifat!

  7. tot tații :) ce bine ca ati reusit sa o gasiți. al meu copil a pierdut un ursulet de plus si apoi o saptamana intreaga am cautat altul la fel. pana la urma am gaist si mare fericire a fost. trebuie sa fii parinte sa intelegi lucrurile astea.

  8. DaddyCool 31/05/2017 Răspunde

    Soțul tău e foarte tare. Și eu aș fi făcut exact același lucru! :)

    • Am noroc cu un om asa bun, eu invat de la el in fiecare zi: cum sa fiu mai altruista si mai empatica. Ma bucur ca mai sunt si alti tatici la fel, la cati mai multi.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.