Când am simțit prima “priză” în mână singurul gând pe care l-am avut a fost să găsesc o priză mai bună, mai sus. Odată ce începi să escaladezi un zid (într-o sală de escaladă, pe o stâncă) nu îți vei dori să te oprești decât când vei ajunge sus.
Nu am reușit din prima, am încercat din nou și din nou până când am cucerit zidul. Doza de adrenalină, emoția, sentimentul de libertate și dorința de a încerca din nou m-au cucerit imediat.
Eram în Skagway, Alaska când am escaladat prima oară un perete natural, pe stâncă. Teama de la început s-a transformat în entuziasm și într-o forță nebănuită. Așa că am continuat într-o sală de escalada si bouldering un curs de inițiere și dezvoltare. A da, am uitat să menționez că eram însărcinată în luna a 4-a !!!!! Recunosc am avut o sarcină foarte ușoară, nu am avut stări de rău, nu am obosit, nici nu prea am fost pe la medic că na, eram ocupată cu escaladările:)
Pe la vreo 6 luni când începuse să mi se vadă în sfârșit și mie o burtică, m-am întors în România. Indiscutabil au început și drumurile cu transportul în comun. Ce nu știți cum e la noi cu transportul în comun? Hai că știm cu toții. Pe mine mă și amuzau capetele întoarse spre geam sau privirile blocate în telefon. Adolescenți,bărbați sau femei tinere încercând să evite contactul direct cu ochii mei de teamă să nu cumva să fie nevoiți să se ridice și “Doamne Ferește!” să îmi ofere locul.
Am avut o sarcină ușoară și m-am simțit foarte bine pe tot parcursul sarcinii, în toată sinceritatea va spun că nu am avut nevoie să stau jos, nu am simțit nevoia. Dar acum, aici, vorbim despre obligația morală a celor care stau jos să ofere un loc femeilor însărcinate. E adevărat, mi s-a oferit un loc câteodată, sunt și oameni foarte drăguți. De cele mai multe ori locul îmi era oferit de persoane care aveau mai multă nevoie de el decât mine, persoane în vârstă sau nu tocmai fit pentru o călătorie în picioare. În 80% din cazuri nu mi s-a oferit locul. Încă mi se întâmplă să vin de la piață cu sacoșa în mână, cu rucsacul în spate și cu copilul (acum în vârstă de 4 ani) în brațe ,dormind – rar mi se oferă locul.
Am avut o experiență revelatoare în Turcia. Am călătorit de multe ori în Istanbul iar în ultimele călătorii am mers împreună cu fetiță noastră. Prima data avea 7 luni , a două oară 2 ani și jumătate și am tot cărat-o în sling sau în brațe peste tot, inclusiv în transportul în comun. Deși există (pre)concepția că în islam femeile sunt oprimate și persecutate eu am simțit din partea lor doar respect și grijă. De multe ori am fost trasă de mâneca pentru a mi se oferi locul în tramvai. Și deși le spuneam că nu e nevoie deoarece cobor la prima stație, insistau atât de mult încât îmi era rușine să nu accept. Este vorba clar, de un popor cu o altă mentalitate și o altă cultură.
Adina de la Super-mami.ro a scris un “Manifest pentru normalitate” în care ne reamintește de faptul că femeile însărcinate au NEVOIE să stea jos, în transportul în comun. Eu aș mai adauga: femei cu copii în brațe, oameni în vârstă, cu dizabilități și pe cine mai vreti voi, poate doar din curtoazie.
“Dacă ești femeie și ai citit aceste rânduri, poate îți amintești de tine sau poate că vei trece prin asta. Așa că te rog, dacă vezi o femeie insărcinată, oferă-i locul tău.
Dacă ești bărbat și ai citit (măcar pe sărite), gândește-te că mama, sora, iubita sau soția ta a scris aceste rânduri. Așa că te rog, dacă vezi o femeie insărcinată, oferă-i locul tău.”
Recomand cu drag să spui și tu #luatiloc! Nici nu ai idee cât de mult inseamna.
Foto credit: Behance si arhiva personala
Uauuu, deci mi-a stat inima in loc cand am citit si "insarcinata" dupa "catarat" :). Ma bucur ca ai avut o sarcina asa usoara! Sunt multe situatii in care ar fi de bun simt sa invitam femeile insarcinate/cu copii sa ia loc, sa pofteasca in fata la o coada etc. chiar zilele trecute am mers cu un cadou la posta si erau doi barbati cu vreo 10-15 pachete in fata mea. Crezi ca s-a sinchisit vreo unul? Nu am stat, ar fi durat pe putin 30 de minute, iar bebe era in ssc, dar ca idee... In schimb, seara cand am revenit, era un nene mai in varsta cu un pachet si m-a rugat sa merg inaintea lui. Oameni si oameni Multumesc pentru implicarea in campanie! Sa auzim de bine!
Salutari Adina, asa e, nu am mai vrut sa intru si in alte discutii (cele legate de cozi), m-am limitat doar la #luatiloc. Dar bineinteles asta e subiect pentru un alt articol, am si eu experientele mele cu cozile: in supermarket, la diverse institutii ale statului etc. sa tot povestesc:)
Am vrut să-ți dau like, de pe blog, dar nu am avut posibilitatea. Sper să se țină cont de campania aceasta. Și eu am stat în picioare în București, iar pe autobuzul cu care făceam naveta între Cernica și București, mi se oferea mereu locul... :-) Și toți râd de cei de acolo, că sunt *de alt neam* și că sunt neînvățați... Totuși au mai mult bun simț decât capitaliștii...
Buna, multumesc pentru popas:) Nu stiu in ce masura o sa se tina cont de campanie, cred ca ar trebui facuta la un alt nivel, de omeni cu mai multa influenta decat modesta mea “bojdeuca"