In jurul mesei de Craciun

Scriu in spiritul Craciunului, ca se apropie cu pasi marunti si siguri. Pentru cei mai norocosi dintre noi, Craciunul va avea loc la masa inconjurati de familie –parinti, bunici, matusi, veri – sau de prieteni dragi. Am tot vazut prin social media, in perioada asta, oameni care nu aprecieaza sarbatoarea alaturi de familie, pe sistemul: “Uf, iar trebuie sa mergem la mama/soacra etc. la masa”. Ce ironie amara pentru cei care sunt departe de cei dragi, pe alte meleaguri, si isi doresc o masa de Craciun alaturi de familie.

Ceva discutii se isca si pe tema preparatelor culinare, care ocupa un loc important in sarbatoarea Craciunului. Da, stiu ca ne-ar place ca Craciunul sa fie despre iubire, bunatate, speranta, generozitate dar Craciunul ESTE si despre masa de Craciun. Pai uita-te si tu la tot parcursul vietii noastre, de cand ne nastem :

  • Botez – se crestineaza copilul dupa care, o masa copioasa
  • Nunta – slujba religioasa urmata de un adevarat festin culinar
  • Moartea – parastas urmat de o masa (pana si la inmormantari mergem sa mancam)
  • Zile onomastice
  • Intalniri –o banala intalnire cu prietenii are loc la o cafea, un croissant, ceva

 

Interactiunea noastra se face in jurul mesei si asta se intampla de la nastere pana la moarte. Mancarea joaca un rol emotional central si esential in viata noastra. Ritualurile de “legatura” cu toti cei dragi continua sa se faca si prin mancare.

De aia zic ca inteleg si apreciez efortul parintilor nostri de a pregati si prepara aceste mese. Nu-i nimic ca nu se potrivesc aproape deloc cu noile mele convingeri si preferinte. Chiar daca pe masa zac neatinse: piftii, caltabos, toba, carnati , jumari si slanina stiu ca ele, mamele noastre au facut toate astea din iubire. Da, pentru o mama mancarea este iubire.

Pentru mine e simplu: nu mananc daca nu imi place/nu vreau/ nu pot. Mancarea este iubire, dar in primul rand iubire de sine, iubire pentru corpul nostru. Asa ca refuz sa il imbuib cu de toate si apoi cu pastille pentru ca nu-i asa am mancat cam mult. Nu vad in asta un motiv de conflict, dar stiu ca ei da (parintii). Fara nervi si stres, refuz politicos. In final ii iubim si ei pe noi. Suna cliseistic dar familia si prietenii sunt cel mai de pret dar pe care ni-l face viata. Sa ne bucuram de el cum se cuvine.

 

Sau si mai bine: hai sa gatim noi pentru parintii nostri si sa ii invitam pe ei la noi la masa.

 

Craciun fericit alaturi de familii va urez!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *