Lumea lui MOMO

Usa lui MOMO

Dacă ai copii și ai vrea să stea acasă puțin mai mult, înainte de a merge la grădiniță, există alternative. Noi am găsit-o la Momo. Nu, nu în cartea lui Michael Ende (superbă ‘by the way’) ci într-o comunitate de copii și părinți care cresc armonios împreună prin joacă, ca principala formă de conectare, învățare și dezvoltare emoțională și mentală numită:

Lumea lui MOMO
Lumea lui MOMO

Am intrat în Lumea lui Momo fără așteptări, fără pretenții, am pășit doar cu încredere. Sigur că mereu m-am gândit la educatorii cu care mi-aș dori să interacționeze Leti și tabloul arăta cam așa: oameni cu drag de copii, empatici și jucăuși într-un loc fără interdicții, fără NU(desigur nu mă refer la limitele legate de siguranță și integritatea fizică), armonios și vesel. Nu vroiam să învețe engleză, să scrie sau să citească îmi doream ca, alături de alți copii, să se JOACE, căci după mine joaca este cea mai bună formă de învățare pentru copii.

Nu caut perfecțiunea, nu mă interesează “perfect”, ba din contra mă stresează căutarea perfectului, în orice: dragoste, slujbă, vacanțe și mai nou în căutarea grădiniței perfecte. Dar cumva pașii mi-au fost îndreptați spre căsuța de poveste din strada Grigore Cobalcescu nr.51 și acolo la etajul 1 am găsit locul PER-FECT.Așa cum mă gândeam eu că ar trebui să fie, e subiectiv bineînțeles.

 

 

Camera calda si prietenoasa
Camera calda si prietenoasa

A urmat o perioadă în care am venit săptămânal, timp de aproape 2 ani. Grupa de “inainte de gradinița”, la care noi am mers, avea un maxim de 7 copii, însoțiți de mămici/bone/bunici care urmau să rămână în cadrul grupului până la acomodarea copilului. N-a fost să fie așa pentru mine, căci m-a prins magia jocului și atmosfera caldă, prietenoasă și am rămas și eu înăuntru, pâna in ultima zi. Ne-am jucat cu materiale naturale: pânze, lâna, fetru, jucării de lemn, ceară de modelat, hârtie ,lut.

Am pictat cu degetele, am făcut omide din castane, omuleți din nasturi și flori din hârtie. Am scotocit prin cutia sau “lada” senzorială în mălai, linte sau orez, am cântat, am dansat, am ascultat povești și cântecele, să nu uit de preferata tuturor: frământatul aluatului pentru pâine, coaptă acolo în cuptor.

 

 

Turta dulce - "making of"
Turta dulce – “making of”

Am crezut că merg aici pentru Leti , să se joace cu bucurie și entuziasm dar nu am știut că voi face și eu același lucru. Îmi dau seama acum că nu prea știam multe când venea vorba despre cum să mă joc atunci când sunt doar eu cu Leti (adică tot timpul). Am învățat atât de multe aici: ritualuri cu cântec, care ușurează trecerile către: masă sau spălat pe mâini, strânsul lucrurilor si jucăriilor după joacă; ameliorarea cu dragoste și empatie a conflictelor dintre copii.

Am învățat despre respect, ritm, rezonanță , suport și spațiu.
Buna dimineata, Soare - ritual indragit
Buna dimineata, Soare – ritual indragit

 

Ieri a fost ultima zi la Momo. M-au năpădit emoții și sentimente o mie. Vreau să va mulțumesc oameni frumoși și buni, ce noroc și privilegiu că v-am găsit. Când am închis pentru ultima data ușa la Momo, pe care am pășit de atâtea ori, am plans…….de drag…….nostalgie….și dor. O să îmi fie dor. În spatele ușii a rămas o parte din copilăria Letiției și ….a mea. Când am venit prima dată aici Leti avea 1 an jumate………Copilarie, unde pleci așa grăbită?

Va las cu o melodie care ma face sa plâng……de dor

http://

 

PS: din toamnă Lumea lui Momo are o nouă căsuță, într-o locație de vis, și activități noi, promit să revin cu detalii. Până atunci accesați va rog pagina lor de Facebook și de blog:Lumea lui MOMO.

Recomand cu drag, cu mare drag.

 

 

Comments

  1. eumiealmeu iunie 2, 2017 Răspunde

    mie mi-e greu să intru în grădinița unde am fost copil... și în cea în care a fost copilul meu grădinițar... de emoții...

  2. Raluca Badita iunie 2, 2017 Răspunde

    Esti la fel ca mine si ca putini. Ma atasez de oameni, de lucruri si locuri si este imposibil sa nu ma despart plangand. Ce frunos ai scris tu despre Momo!

    • Recomand cu drag iunie 2, 2017 Răspunde

      Salut Raluca, da si pe masura ce trec anii devin din ce in ce mai emotionata si nostalgica.

  3. Simona iunie 2, 2017 Răspunde

    Aşa frumos ai scris despre ce se petrece acolo, încât imediat îmi pun două păpuşi în rucsac şi merg şi eu să mă joc. ☺ Eu aştept cu interes articole despre ce spuneai tu că ai învățat acolo.

    • Recomand cu drag iunie 3, 2017 Răspunde

      Buna Simona, ma bucur ca mi-ai scris. Imi pare bine ca parintii inca mai au chef de joaca. Si papusi:)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.